Hobanataaaa… mâine-i gata!

  • ACU VREO DOI ANI, PE VREMEA ASTA, NE VUIAU URECHILE DE ZAVERA ELECTORALĂ IAR ACTORII POLITICI NE ÎMPUIAU URECHILE CU MĂREŢELE REALIZĂRI CE VA SĂ VIE. Păi să ne amintim câteva: Jupânu’ de la primărie, „andepandant“ cum ar veni, avea soluţii pentru orice, știa tot, nu trebuia decât să fie ales și se revărsa cornu’ abundenţei peste noi. Investiţiile curgeau râuri-râuri, creșteau sălile polivalente, stadioanele, centrele de expoziţii, pavilioanele de conferinţe, și alte grozăvii din pămantu’ reavăn al patriei de nu se mai vedea călăreţu’, călare pe bidiviu, din ele. Belșug pe faţă, ce mai!

Și drumurile, eeeee, drumurile deveneau nește chestii periculos de adormitoare pentru șoferi pentru că nici o zgâlțâitură nu le tulbura amortizoarele. Ca-n palmă, frate, cearșaf, gresie, faianță, orice e perfect plan devenea prea puțin pentru „cadindatu’ andepandant“. Ștacheta sus, pretențiuni mărețe, dupe buget baban, cum ar veni.
Și să nu uit, doamne ferește și păzește: HOBANATAAAAA…că și de sârme ne umplea jupânu’, de zburau pasajele pe deasupra noastra ca cocorii toamna, zău așa…

Peste toate, jupânu’ a plusat decisiv: voiesc aeroport, am la deș’tu mic cu unghiuța mare soluțiile, parale este din belșug, ba am convins și megieșii din Covasna să bage o traistă mare de bani, să cinstească masa, cum ar veni, cu fo trei meleoane de euro…n-a mâncat, n-a băut, da’ a dat daru’, dom’le. Lapte și miere, cum spuneam, ba și o țâră de ambrozie se ițea pe la colțurile gurii emitentului.

Uraaaaa, aplauze prelungite, ovații, imnuri de slavă, ba au venit și ăia de la PNL să ne spună, râzând în hohote de cât de fraieri suntem, că tre’ să votăm „andepandantu” și nu păcăliciul pe care ni l-au fluturat pe la nas toată campania ca fiind candidatu’ lor. Ha, ha, ha, haaaa…ce-am mai ras de glumele faine cu moralitatea și decența ale băieților și fetelor din PNL. Da’ și de cât de fraieri suntem cand îi credem…un fel de autocritică, să-i spunem, da’ făcută râzând în hohote…ei de noi și noi de noi. No, așa!

Și-au trecut doi ani, adică juma’ de mandat! Ia să vedem ctitoriile, mi-am zis, și să le consemnăm pt viitorime, că așa-i frumos când ai norocul unic să fii contemporan cu EL ÎNSUȘI.
Am alergat bezmetic, stupoare, nimic, da’ nimic…am crezut că i s-a întamplat lu’ jupânu’ ceva, că nu se poate, ‘mnealui nu minte ca un brigand, nooooo, tre’ să fie pe undeva realizărili alea. NIMIC! Le-am căutat cu lumânarea, am răscolit orașul, am stat la pândă, nici urmă de ctitorii. Ba mai mult, și alea care-i stăteau la butonieră, drumurile noastre toate, te dau de stâlpii mașinii de nu te vezi, că-s pline de toate formele de relief aidoma țăr’șoarei: dealuri, munți, văi, gropi, șanțuri, șănțulețe și harnicu’ Dorel municipal astupând plin de spleen primăvăratec câte-o groapă, ici-colo, cu lopățica și bătucind-o cu piciorușele lui de balerina încălțată cu boftori de drumar. Idilic!

Centrul istoric e și mai scorojit, deși jupânu’ ne gaghila la iluzii cu niște fațade de n-a văzut nici Oradea – care le-a reparat pe toate, așa ceva. Investiții zero, da’ BIG zero, că nici măcar o lopată nu s-a dat la vreuna, de aeroport s-a uitat desăvârșit, covăsnenii s-au dus pe pustii cu ălea trei meleoane de euro (pe care nu le-a văzut nimeni) și le-au cheltuit pe Kurtos, probabil, s-a cheltuit numa o scârbă de 5,5% din bugetul de investiții, adică tot un ZERO, paralele europene zero și ele, orașul delăsat, au început să dispară și coșurile de gunoi, au apărut câinii bagabonți din nou. Jale, dom’le!

Da’ poate jupânu’ „andepandant“ o dădu în academisme subțiri, m-am iluzionat eu. Adică s-a pus pe făcut strategii pentru urbe, planuri, documente programatice cu viziunile ‘mnealui, că nu degeaba l-au poreclit aplaudacii Zeus, de nu se mai satură auzindu-i…Asta e, că nu mai sunt de EL INSUȘI, chestiile astea sordide, peizane, cu investiții, șantiere, betoane, asfalturi, coșuri de gunoi. EVRIKA! Ba nici o evrika, că nici alea de academician nu sunt. Le-am căutat: NIMIC!

Am votat nimicul după câte se pare. Zero-ul, neantul, gargara, orice da’ nimic concret.
Sunt devastat, mai caut, nu se poate, nu face EL ÎNSUȘI d’astea, tre’ să fie fo cauză, să nu se fi îmbolnăvit, doamne feri, de miserupism, că-i grav. Șiiiiiiii, am găsit! Uraaaaaa, iaca zorii concretului, rezbelul nu-i cu totul pierdut: ȘI-A DUBLAT LEAFA și, generos, că doar banii nu-s ai noștri din taxe și impozite, ci aduși de la ‘mnealui din bătătură, le-a dublat-o la toți de din vale de el. E cam puturoasă măsura asta însă m-am consolat cu gândul că-i totuși și o dovadă clară ca nu s-a transformat într-o ființă eterică, de lumină, diafană, ci a rămas tot d’ăsta de-al nost’, din popor, pus pe umflat portofelele.
Și, cum pofta vine mâncând, am continuat să verific dacă nu s-a dematerializat naibii personajul și d’aia a rămas orașul de izbeliște de nu se mai face nimic p’aci, n-are un eveniment emblematic măcar, sportiv, artistic, cultural, se prăbușește sub povara mall-urilor, trăiește din amintiri, că noi adăugăm doar niște măgaoaie de tablă la patrimoniul Brașovului…Eh, cine caută găsește…am văzut puzderia de fotografii cu jalnicul târg de Crăciun din Piața Sfatului, unde îți puteai invita copilul cel mult la o țuică fiartă, că nu puteai să-l veselești cu nimic altceva și toate pozele aveau în centru mândra căruță cu inscripția luminoasă „vin fiert“. Deci merg business-urile cu căruțe, da’ birjarii să fie neapărat serioși și de comitet, că altfel nu mai pupă loc sub brad, da?
Apoi a venit vremea călduroasă ș’am văz’t marea de panseluțe, la preț de orhidee zic unii, deși io nu-i cred, că orhideele s-au ieftinit ceva de speriat. Deci merge și industria panseluțelor, că ce contează prețul dacă se bucură ochiu’, nu?

Și văzând eu toate aceste semne clare că ESTE EL ÎNSUȘI, mi-am venit în simțiri și m-a apucat, așa, o bucurie vecină cu sminteala…cui îi mai trebuie, dom’le, aeroport, săli polivalente, centre de expoziții, stadioane, bani europeni, pavilioane de congrese, evenimente culturale, artistice sau sportive, investiții, etc., ca la sărakii ăia din Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași, Oradea, Alba-Iulia, etc. când avem căruțe, panseluțe și, peste toate, pe EL ÎNSUȘI?
Să râdem, să cântăm și să ne veselim și imn de slavă să înălțăm, că avem norocul neasemuit să fim contemporani cu ‘mnealui. Și asta compensează toate zero-urile de care vorbeam mai sus, că din zero s-a întrupat și în zero se duce și EL ÎNSUȘI.

Singura chestie care nu-mi dă pace e pen’ ce trebuie să suport și eu zero-urile „andepandantului“ și camarilei lui, că io voiesc, totuși, oarece progres pentru orașul meu iar asta nu se arată de atâta gargară politicianistă, incompetență, iresponsabilitate și miserupism.
Și măcar dacă lucrurile ar fi rămas încremenite și tot era bine. Dar n-au înțepenit, pentru că ‘mnealui are ambâțul muștei la arat, adică bâzâie până nădușește, după care se vaită că s-a zdrobit pentru urbea nerecunoscătoare. Și așa s-a pornit mareea de ciment din zona Centrului Brașovului – Schei, aflată sub un asalt continuu al betoanelor – despre care nu știu nimic, vă jur, n-am văzut nici c-a dispărut un deal, iar mă jur, etc., nici că se amenajează ad-hoc catacombele orașului – nici despre asta nu știu nimic, vă jur și iar n-am văzut nimic, nu’ș ce am, trebe să merg la oculist, vă jur etc. Ca să nu mai zic de zdrențele de pe clădirile care sunt așteptate să cadă pentru cauza victorioasă a sticlei, inox-ului și, cum altfel, betoanelor, cum este fosta Pizza Iulia, care șade descărnată de ani de zile – nu știam că trebe panou de informare, vă jur și nici că puteam să-l amendez de să-i sara portofelele pe apropritarul care a abandonat-o întru prăbușire, vă jur, sau fostul Spital de dermatologie, fără geamuri, cu găuri în tavane, șubrezit de oamenii rai, și el în așteptarea prăbușirii – io nu l-am văzut nici pe asta, vă jur, habar n-am avut, iar vă jur, ce amenzi continue și babane?, puteam să-i dau io?, habar n-am avut, vă jur. Să amintim și de zdrențele care împodobesc de ani de zile clădirea de pe Mureșenilor, lipită de Rectorat dar și, șoc și groază, clădirea primăriei de pe Republicii – fosta Bancorex, tot cu cârpe de o gramadă de ani. Și tot așa, realizărili lu’ musiu se intețește, ar zice vreun consătean de-al lui…

Pe de altă parte, aștept cu interes înflorirea umbreluțelor de la terasele din centru, că tare-s curios dacă iar vor fi toate model unic, ca la armată, inscripționate unic și furnizate, cum altfel, tot unic de o persoană zburdalnică și iute la monopol în public. Adică unica, ea, persoana.

Ar fi multe de spus, dar acu am preferat să trecem în revistă mărețili realizări la juma’ de mandat, că așa-i frumos, să facem un bilănțel, acolo, de chestiuni concrete – ZERO, că altfel ne-au fost încărcate harnic hambarele de către ‘musiu și nu numai, de muuuuult „o să…“, niciodată concretizate însă.

Ca și cu HOBANATA aia, de au râs și ăia mici de grădiniță de s-au crăcănat, când au auzit grozăvia. Păi spunea unu’ d’ăla mic, printre sughițuri de râs și cu lacrimile curgându-i șiroaie de la atâta haz nebun, că comicul care a băgat „hobanata“ la înaintare nu e-n stare, de ani de zile, să cârpească pasajul ăla amărât de pe Griviței și să-l deschidă traficului, d’apăi să mai facă un pod nou pe sârme…și dă-i și râde toată grădinița de grozăviile aruncate-n piață de musiu, de au ajuns ăia mici să facă bancuri pe seama dânsului, zău așa.

Revenind, am făcut o trecere în revistă grosieră a realizărilor – zero ale lu’ dânsu’, însa în edițiile viitoare o vom lua gospodărește, pe sectoare, că nu se face pentru ca să lasam în anonimat un asemenea geniu edilitar. Și nici pe stăpânii lacătelor de la CJ Brașov, cei care au găsit panaceul ieșirii din criza financiară: lacătul și uitatul în altă parte. A se vedea Baza Olimpia și Complexul Agrement și nu numai. Dar nici pe mândrii consilieri, ăia cărora le-au amorțit mâinile de cât le țin pe sus și vin cu idei excesiv de crețe, de genul umplerii Tâmpei cu beculețe. Numa băieți și fete faini în fruntea urbei ăsteia, că d-aia și progresăm pe principiul „drumu-i bun, doar direcția-i greșită“. Iar direcția noastră e spre îndărăt, ca să zic așa. Așa că-i mult de povestit, chiar și despre hotele, investiții imobiliare, publicități, asigurări… înca juma’ de mandate să tot povestim.
Hobanataaaa… mâine-i gata!

Sorin GRIGORESCU

Comments

comments

One thought on “Hobanataaaa… mâine-i gata!

  • May 8, 2018 at 11:34 am
    Permalink

    Articolul , e ca si cum a iesit ursul din birlog si s-a scuturat uitindu-se prin jur . La mai multe …

    Reply

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.