Un vot politic sau unul sincer, cu conștiința curată?

UN MARE SCRIITOR SPUNEA CĂ, LA CAPĂTUL FIECĂRUI DRUM, SE AFLĂ O BISERICĂ. NU INDICA UNA ANUME. O BISERICĂ! BISERICA DIN SUFLETUL FIECĂRUIA. Eu afirm că și la începutul drumului tot o biserică îţi poate marca existenţa.

Drumul care, de regulă, contează la fel de mult, are aceeași importanță ca și ținta. Pe care fiecare și-o fixează cum crede de cuviință. La începutul drumului meu a existat, ca o șansă, pot să evaluez acum, o BISERICĂ. Se numește ADORMIREA MAICII DOMNULUI și se află pe Strada Bisericii Române din Brașovul Vechi. Stradă care, într-o anumită existenţaconjunctură a istoriei, a fost „botezată“ Operetei.

O biserică de cartier. Scurt, acolo am fost botezat, acolo m-am cununat, căsătorit, acolo mi-am botezat cele două fete, acolo se odihnesc MAMA și TATĂL, părinții mei. Acolo am botezat, am cununat, acolo aprind, din cînd în cînd, o lumînare. Este o legătură dincolo de orice explicație, de orice încercare de a o rupe. Face parte din VIAȚA mea, a SOȚIEI, a COPIILOR mei. Reprezintă un univers moral, un punct de sprijin. Începînd din anii 50, cînd, copil fiind, în fiecare duminică, în podișorul bisericii, devreme, înainte de slujbă, la orele de religie, ținute cu curaj, în ciuda regimului de atunci, nu insist, îl ascultam pe preotul ALEXANDRU POPA, pe care, ulterior , l-am asemănat cu un sfînt. Este cel care mi-a dăruit prima Biblie. Cel care m-a îndemnat să citesc. Așa, ca fapt divers, el mi-a dat prima gumă de mestecat, în pauza unui meci. Era suporter. Mai tîrziu, mi-a admirat primii blugi. Nu a încercat niciodată, cînd deja crescusem, să-mi impună ceva, să mă înspăimînte cu iadul sau cu mai știu eu ce. Din păcate, l-am pierdut prea devreme, am plecat la București, student, asta a fost. Aș mai fi avut nevoie de el. Îl văd și acum, avea o transparență, pielea albă, venele vizibile… poate și aură, cel puțin pentru mine… El mi-a dat LINIA. LINIA mea, am și numit un roman așa, deși abordează o linie deformată grav. Acolo, în podișorul bisericii ADORMIREA MAICII DOMNULUI am primit lecții de morală care m-au călăuzit de-a lungul anilor.
Scriu aceste rînduri, la rugămintea prietenului Alexandru Petrescu, „pe marginea drumului“. Cînd m-a sunat eram în mașină, plecat cu treburi din oraș. Nu i-am promis nimic. Am tras însă pe dreapta și am început să aștern aceste gînduri. Atît!

Referendumul, prieteni, este o încercare serioasă. Dincolo de meschinăria politicii de moment. Este o probă de conștiință. De apartenenență. Dacă nu v-ați rătăcit. Mai ales cei tineri. Care nu ați avut un podișor (balconul, unde cîntă corul bisericii) și un PREOT, CĂLĂUZITOR, MAESTRU… sau cum vreți să-i spuneți, să vă îndrume.

Nu vreau să fiți nici Generația Z, nici înrolați în tot felul de #rezistențe, nici. Vă visez înflorind frumos, conform visurilor voastre. LIBERI. Să încercați să înțelegeți CE votați, să vă gîndiți la voi dar și la cei apropiați vouă. Și la cei care vor veni după noi. Cît despre votul meu, cred că nu este nevoie să precizez nimic. Ați înțeles, sper.

Eduard HUIDAN

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.