Ciordex valachorum (ediție revăzută)

Hotărît lucru, cartea de căpătîi a nației române nu este nici pe departe Biblia. Nu este nici Codul Manierelor Elegante și nici Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Nu este nici măcar istoria lui Nicolae Densușianu (”Dacia preistorică”, deși numărul de dacopați crește exponențial în România lipsită de modele și de speranțe, obișnuită să trăiasacă doar din fantasmagorii faronice (vezi tunelele energetice de sub munții Bucegi sau dacii – strămoși ai romanilor ori Zamolixix, adevăratul Moise și Iisus). Nu, cartea noastră de căpătîi este faimoasa lucrare – caracteristică pentru Republica Cleptocrată Română – ”Ciordex Valachorum. Evident, în ediție revăzută și adăugită.

Lucrarea mai sus citată este o lucrare tainică, care nu a văzut în realitate lumina tiparului, ci se propagă din gură în gură, precum folclorul (ca să nu vă gîndiți la cine știe ce prostii) și din generație în generație și care duce – arc peste timp – meșteșugul șutitului (ciorditului) spre noi culmi ale cunoașterii. Spăun asta pentru că furtișagul este sport național în patria noastră mult iubită. Îl acumulăm în mentalitate de la vîrste extrem de fragede (2-3 ani, cînd învățăm prima creație lirică din viața noastră, ”Cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț și se jură că n-o fură, și l-am prins cu rața-n gură”, poemă în care ai două infracțiuni clare, furtul calificat și sperjurul). Odată desprins meșteșugul șutelii (ciordelii), el evoluează în timp pe o spirală ascendentă (cum bine ne învăța unul dintre părinții sprirituali ai totlitarismului de stînga, Vladimir Ilici Lenin). Și începem să furăm orice (activitate infracțională relevată și de folclor: ”cine fură azi un ou, mîine va fura un bou”; ”fă-te om de lume nouă, să furi cloșca de pe ouă”!; ” Cei ce fură, aceia mai tare jură”, ” Cine fură o dată e fur totdeauna”, etc, etc). Punctul culminant al ciordelii (un fel de bacalaureat) este reprezentat la nuntă, cînd se fură mireasa (un fel de bacalureat într-ale hoției), obicei inexistent la oricare alte nații).

Ei bine, odată absolvit acest ciclu major în educația ciordelii, posibilitățile de studiu aplicat se diversifică și se amplifică. Treapa superioară (academică, dacă vreți) o reprezintă ciordeala politicienilor (de la furtul în tezele de doctorat pînă la furtul de bani publici, fie de proveniență națională și/sau locală, fie europeană). Aici intrăm deja în zona de subtilitate, dovadă și noua inițiativă a lui Dragnea și compania de a repatria tezaurul în aur al Băncii Naționale, să mănînce și gura lor niște lingouri, acolo, că, uite, a dracului monedă europeană (ba chiar și americană) își cam face de cap, fluctuează, azi ai, mîine nu mai ai, pe cînd aurul e veșnic, îi crește constant valoarea…

Ciordex valachorum se manifestă, de la o zi la alta, cu ediții revăzute și adăugite. Nu toate sunt însă și ediții best-sellers. Uite, par exemplu, faza de mai ieri a lui madam Grapini care, încercînd, ca la alba – neagra să ciordească niște voturi primite de Codruța Kovesi în Comisia LIBE, a fost surprinsă de o europarlamentară olandeză, pare-mi-se și s-a umplut în mod corespunzător de substanțe scatologice. Acum nu că i-ar păsa în exces, pentru că în edițiile din evul mediu timpuriu ale Ciordex Valachorum una dintre temele de bază era reprezentată de creșterea galopantă a gradului de nesimțire a ciorditorului. Am zis!

Cornelius POPA

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.