Acum e momentul, domnule Borcean! (Scrisoare deschisă Președintelui Colegiului Medicilor din România)

Vă voi aborda „ex-abrupto”, mărturisindu-vă că, în întreaga perioadă de când sunteți Președinte al Colegiului Medicilor din România, au fost momente când, în calitatea mea de membru al Colegiului, nu m-am simțit reprezentat de dumneavoastră conform cu propriile mele așteptări. Nu le voi enumera, la fel cum nu voi exemplifica tentativele mele din mediul virtual de a vă atrage atenția asupra lor.

De data aceasta însă, deși în calitatea dumneavoastră evocată cu doar câteva rânduri mai înainte, nu numai că v-ați dovedit bunele intenții (manifestate prin înțelegerea problematicii și prin implicare în susținerea acesteia), ci ați oferit și sprijin instituțional grupului de inițiativă care promovează nevoia absolută a introducerii în legislația muncii (și așa incompletă!) a unei prevederi privind recunoașterea dreptului de a ieși opțional la pensie mai repede față de vârsta minimă cu exact timpul cumulat prin efectuarea nenumăratelor ore de gardă, consider că trebuie să o fac, dar la modul realmente constructiv.

De ce? Pentru că eu (dar nu numai!) consider că parcursul acestei lupte a ajuns într-un punct în care ceea ce ați făcut NU ESTE SUFICIENT! Și că ar trebui să vă implicați cu și mai mare energie (căreia să i se adauge un real entuziasm „colegial”!) în promovarea mai largă, la nivel național, a argumentelor care susțin cererea îndreptățită a inițiatorilor demersurilor îndreptate spre obținerea unui drept pe care eu l-aș numi (și considera) NATURAL al reprezentanților breslei medicale care și-au dăruit conaționalilor mulți ani din viață, adunați din ore de nesomn sau de privațiuni personale care le-au „rănit” nu numai sănătatea, ci și viața de familie, atâta câtă le-a mai rămas fiecăruia dintre ei!

E DE APRECIAT că ați emis aproape instantaneu după întâlnirea cu reprezentanții medici ai inițiativei un document oficial prin care o susțineți și care, anexat la „dosarul cauzei”, sunt convins că dă greutate demersului legislativ la care fac referire. Din păcate, nu suficientă! În contextul în care am constatat că reprezentanți ai Guvernului (cei de la Ministerul Muncii) au solicitat Comisiilor de specialitate (de Sănătate și de Muncă) din Senat adoptarea unui raport de respingere pe baza unei motivații cel puțin inepte, iar membrii senatori ai acestora s-au executat, rezultând trimiterea spre plenul Senatului a acestei inițiative cu aviz negativ, cred că o implicare mai directă a instituției Colegiului Medicilor din România este obligatorie. Măcar de aici înainte!

Acum este momentul, domnule Borcean, când v-ați putea da măsura relevanței reprezentativității la nivel național, luând legătura, până luni, 11 martie, ora 17.00 (când se va supune votului în plenul Senatului aprobarea celor două inițiative legislative legate de problematica „timp de gardă = vechime în muncă = pensionare anticipată opțională”), nu numai cu toți senatorii medici, dar și cu toși ceilalți senatori pe care medicii membri ai Colegiului îi cunosc în județele din care provin. În acest fel, explicându-li-se importanța acestui vot pozitiv care (chiar dacă nu este decisiv), s-ar constitui într-un puternic semnal pentru discuțiile ulterioare din Camera Deputaților.

Acum este momentul, domnule Borcean, când ar trebui să începeți să vă mobilizați personal extrem de activ, în așa fel încât pe întregul viitor parcurs al trecerii prin comisiile de specialitate din Camera Deputaților (cameră decizională, în acest caz), reprezentanți ai Colegiului (incluzându-vă și pe dumneavoastră, însoțit sau nu de vicepreședinți) să participe la lucrările lor și să susțină apăsat, cu forța argumentelor deja existente, interesul nostru, al medicilor care am putea experimenta (dacă nu cumva unii dintre noi o și fac deja) sindromul de epuizare profesională și emoțională (sindromul de burnout). Da, acel sindrom care a contribuit substanțial, pe lângă celelalte boli generate de stress, la decesul atâtor zeci de medici în timpul gărzilor și al decesului prematur (mai repede cu câțiva ani buni față de speranța medie de viață) al unui număr încă necuantificat de colegi, unii chiar înainte de a beneficia de prea-bine-meritata pensie!

Acum este momentul, domnule Borcean, când ar trebui să mobilizați toate energiile „din teritoriu”, hotărând ca „sarcină colegială” implicarea Colegiilor Județene ale Medicilor în promovarea printre medicii-membri atât a inițiativei propriu-zise, cât și a existenței deciziei de la nivel central de susținere a acesteia. În plus, este mai mult decât necesară inițierea în următoarele două săptămâni (timp care va trece până la inițierea discutării proiectelor de lege în Camera Deputaților) de către conducerea Colegiilor județene (și a membrilor simpli ai acestora) a unui lobby formal și informal la parlamentarii din fiecare județ în parte (doar știm și noi că și parlamentarii – că sunt de la putere ori din opoziție, fiind oameni și ei, au acumulat ceva recunoștință măcar față de unii dintre medicii din zona de unde provin). Și asta chiar vă este la îndemână!

Poate vă întrebați de ce oare mi-am permis să vă dau aceste sugestii, care poate ar părea ca mirosind a „directivă” (deși nu poate fi vorba de așa ceva). Am făcut-o nu pentru că aș fi unul dintre beneficiarii reali ai acestei noi prevederi legale (nici nu aș putea fi, pentru că eu nu am făcut de-a lungul carierei aproape deloc gărzi, prin specificul organizării secției și specialității în spitalul în care am lucrat și lucrez și în prezent), ci pentru că timpul nu mai are răbdare! 
Am făcut-o convins de-a lungul timpului că, în lipsa implicării civice și profesionale a corpului medical, aflat dincolo de orice bănuială legată de implicarea partizan-politică, orice modificare legislativă care ne privește (deci și aceasta) se va dezintegra rapid. Ceea ce ar fi împotriva interesului fiecăruia dintre noi de a-și petrece timpul meritat la pensie alături de cei dragi, pe care i-am neglijat atâta amar de timp…

Acesta este motivul pentru care nu ne mai putem permite (nici noi, membrii obișnuiți ai Colegiului, dar, mai ales, nici cei din conducerea acestuia) să pierdem timpul neimplicându-ne direct și decisiv!
Acesta este motivul pentru care, eu, un banal component al breslei medicale, îmi permit, sincer și direct, stându-vă alături, implicându-mă alături, să înțelegeți că „acum este momentul, domnule Borcean!”

P.S. Pentru cei dintre noi care se tem de efectele acestei noi prevederi legale, menționez că ieșirea la pensie cu anticipație va fi un drept OPȚIONAL, nu va deveni o obligație! Așa că, toți medicii care se vor simți apți să continue, vor fi liberi s-o facă! Mai mult, ea nu interferă în niciun fel cu modul de stabilire a vârstei de pensionare prin Legea pensiilor sau prin altă legislație specifică!

Dr. Dan Grigorescu – Brașov, medic primar chirurgie plastică

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.