De ce sîntem mai proști

D

Un grup de cercetători – nu britanici, ci norvegieni și neozeelandezi – după un studiu întins pe cîteva decenii, a ajuns la următoarea concluzie științifică: omenirea este din ce în ce mai proastă. Mai exact, după anii ’70, IQ-ul scade. Nu prea încet, în schimb extrem de sigur. Este așa-zisul ”efect Flynn” (după numele norvegianului care a condus acest studiu). Cică la mijloc ar fi ba explozia tehnologică care trimite creierul la plimbare, ba stilul de viață, ba aglomerarea indivizilor cu gene defecte… Cert este însă un lucru: putem să ne relaxăm. Chiar dacă la români, după cum relevă studiile colective bazate pe observația directă și cotidiană, IQ-ul se degradează galopant, în cicluri de patru ani de regulă (1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016 etc), prostirea populației nu ne este opozabilă doar nouă, este mondială. Și, în fond, avem și un motiv de glorie proprie și personală: în sfîrșit sîntem și noi pe locul I la ceva. Dar să revenim la oile noastre (Și nu întîmplător spus ”oile noastre”: în urmă cu trei decenii, un june profesoraș, iute la minte, navetist de Sfîntu Gheorghe, actualmente onorabil jurnalist la un mare post de radio internațional, propunea să înlocuim stema noastră cu sonde, spice și soare, cu capul de oaie, simbol sugestiv pentru turma românească mereu condusă de oierii ticăloșiți spre abatoarele istoriei. De atunci s-a schimbat un singur lucru: junele nu mai e june!). Oile noastre, lider mondial la categoria ”goana după prostie”, frumos aliniate în turmă, se manifestă plenar, după cum spuneam, în cicluri de cîte patru ani. Sindromul suprem pocnește la moalele capului nu la abator (deși și aici poate fi considerat un fel de autoînjunghiere rituală, un sepuku mioritic), ci la cabina de vot.  La fiecare cap de ciclu electoral, noi, nația română, ne punem pe fiert. Dar ce fiert? Clocotim de-a dreptul. Începem să ne salutăm de mamă, ne prindem cu sîrg unul de gîtul altuia, băgăm repertoriul ăla cu ”huo” și ”pe ei, pe mama lor”. Lăsăm la o parte orice urmă de rațional și ne abandonăm cu tandrețe sau în brațele pasionalului sau, atunci cînd devenim megapragmatici, în brațele mațului. Și manifestul acestui abandon se petrece, ați ghicit, în cabina de vot. Adică acolo unde sîntem singuri, doar noi și conștiința noastră și ce mai avem prin plasă: doi mici și o bere gratis, găleți și/sau pelerine electorale, pixuri, brichete cu sigle de partid și, mai nou, promisiuni de creștere: creștere a salariului, creștere a pensiei, creștere a peni… A, nu, din asta încă n-au promis. Și acum, pornind de la rîndurile de mai sus, vă propun un simplu exercițiu, la capătul căruia vom desluși enigma din titlu. De ce sîntem mai proști? În nici un caz pentru că am ajuns la generația care a cumulat maximul de gene defecte genetic. Au trecut 30 de ani de la momentul decembrie 1989 și, este clar, nu putem da vina pe genetică. În nici un caz din cauza schimbării stilului de viață. Faptul că noile generații stau cu nasul în tablete, telefoane etc și nu în carte doboară nivelul de cultură și face turma mai lesne de dus la abatorul istoriei spre gloria mațului celor aflați la putere și doar atît.

Și mai rămîne o singură variantă: sîntem din ce în ce mai proști pentru că, la patru ani o dată, taman atunci cînd avem ghilotina votului în mînă, în loc să decapităm nația de pesta cleptocartă, furăcioasă, coruptă, mincinoasă, ticăloasă, noi o perpetuăm votînd sub emoția sau lăcomia momentului. Nu cu creierul, rațional, ci cu mațul, juisînd că am halit doi mici moca și am gîlgîit cîteva peturi de bere, tot gratis, primite de la cei care, în acest fel, își mai asigură încă patru ani de hoții și ticăloșii. Și o facem în continuare, așa cum am făcut-o în 90, în 92, chiar și în 96, cînd am avut un moment de trezire, dar am ales în loc de hoți, doar o gașcă de incompetenți, în 2000, 2004, 2008, 2012, 2016. Și ne pregătim să o facem din nou. Am zis!

Cornelius POPA

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.