A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti,
a fost un oraș de toată povestea. Mă rog, ajuns de toată povestea. Una dintre
cele mai proaspete materializări ale logoului ”oraș de toată povestea” s-a
petrecut mai zilele trecute, făcînd deja primii pași ai translației spre un
”Brașov, oraș de tot rahatul”:
La colțul dintre
piațeta Mihai Costel (zisă, cîteodată și Sf. Ioan, din spatele hotelului ARO,
fostă parcare cu vreo 500 de locuri), și Sadoveanu, erau discret amplasate două
toalete ecologice. Chiar discret. În urmă cu o săptămînă, în urma unei
bărbătești decizii luate de mai marii (exagerat de marii) și bravii conducători
ai urbei, toaletele ecologice au fost mutate de acolo. Și nu oriunde, ci
conform noului crez al liderilor primariali, respectiv ”să scoatem rahatul la
vedere”, în mijlocul piațetei, într-o zonă aflată la doi-trei metri de băncile
pe care șed la soare turiștii și localnicii, în devălmășie. Și în plină aromă
de rahat, în nici un caz de rahat din fistic ori trandafir. Aromă dublată și de
coloana sonoră a unor scremete mai mult sau mai puțin discrete (după gradul de
funcționare al sfincterelor intrătorilor la budele de plastic), pleoscăituri
urmate de gemete de ușurare, și/sau sursuri de apă curgîndă, cu sau fără
incontinențe, asta fiind în funcție de prostata fiecăruia dintre beneficiari.
Așa că, fraților,
profitați din plin de vremea lui Nea Gică vodă și haideți la o relaxare
audio-olfactivă la băncuțele din Piațeta Sfîntul Ioan ot municipiul Brașov. Un
oraș fost de toată povestea, actualmente aflat în marș triumfător spre
titulatura de oraș de tot rahatul!
Cornelius POPA
(NR: a zis!)
