Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Voi învăța(?) și voi munci…

Pînă în urmă cu trei decenii exista o organizație a copiilor (9-14) ani, care ființa sub oblăduirea PCR și a FDUS (Frontul Democratic al Unității Socialiste): pionierii. La intrare în organizație (clasa a doua sau a treia), copiii depuneau și un jurămînt: „Voi învăța și voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele socialiste…“ Un corp revoluționar, evident, înființat în 1949 și care a viețuit fix 40 de ani. Dar din el tot a rămas ceva. Acel „voi învăța și voi munci“. Tradus un pic diferit însă. Și grotesc îngroșat pe „voi munci“.

Grotesc îngroșat în politicul și administrativul contemporan. Cei care – vremelnic, sper, totuși – ne conduc, fie la nivel național, fie la nivel de urbe, niciodată nu fac acum. Niciodată nu muncesc acum. Nu, nici vorbă. Ei vor munci, vor face, vor drege, cîndva, într-un viitor incert. Și nu fac aceste afirmații pentru cu sîntem în campanie electorală. Acest „voi face“ este parte integrantă din viața noastră de fiecare zi. Este prezent ca și aerul pe care îl respirăm. Și este suficient a ne uita strict în ograda noastră proprie. La Brașov nu facem aeroport, ci vom face. Între timp mai mimăm cîte ceva pe ici, pe colo.

În Brașov nu facem spital regional, ci vom face. Și aeroportul, și spitalul trăiesc în conștiința publică brașoveană la capitolul „vom, cîndva“ de vreo două decenii. Ca proiecte, studii, studii de prezabilitate, studii de fezabilitate, conferințe de presă și, mai ales, ca campanii (cacofonia nu este deloc întîmplătoare) electorale.

În Brașov nu se iau măsuri pentru fluidizarea traficului și pentru aplicarea de soluții concrete în acest sens, ci se aplică tot formula „voi, vom“. Cu amendamentul că s-a intrat în sezonul electoral care acum a înmugurit și va viețui pînă în toamna lui 2020, și acum se comandă bombastice studii de piață, de trafic, de fezabilitate. Care, sub imperiul lui „vom“ ar trebui să arunce praf în ochii proștilor de votanți (care noi sîntem) și să creeze în mentalul colectiv ideea că deja s-au făcut. Că deja avem pasaje rutiere subterane și supraterane, că avem poduri hobonate dotate cu lifturi și scări rulante etc.

Este drept, în lunile din urmă, cu elan pionieresc (voi învăța și voi munci) s-au aruncat pe piață licitații pentru studii referențiale în domeniul infrastructurii rutiere. Dar este suficient să arunci o privire, chiar și superficială peste buget: nu este alocat un leu, un ban măcar, pentru investiții. Ceea ce se traduce cam așa: scoatem ochii fazanilor cu studiile realizate pe parcursul campaniei, povestim relativ frumos (conform fondului de cuvinte propriu fiecărui actor în parte), trece campania, trec alegerile, europarlamentare, prezidențiale, locale, parlamentare, după care gata, ne liniștim (nu noi, ci figuranții scenei politice) și ne reactivăm (aceeași figuranți) peste alți patru ani, cînd va reîncepe grohăiala lui „vom“.

Realitatea este fundamental diferită de acest „vom“. De fapt, nu avem nimic. Vom face și vom avea autostrăzi, dar le „vom“ fără să le și avem de treizeci de ani încoace. Avem cîteva linii văruite pe carosabil, în Brașov, botezîndu-le pompos parcări, dar nu avem parcări. În schimb, „vom“ avea. Și subterane, și supraterane și de toate felurile. Doar că ne regăsim în faza acestui primitiv „voi învăța și voi munci“.
Dar să nu reluăm temele din campaniile electorale (și aici aliniem frumos întreaga turmă, de la stînga la dreapta și retur) pentru că este caduc. Totul este circumscris acestui blestem național numit „vom face și vom drege“. Nu acum, nu aici, ci undeva într-un viitor incert. Că, nu e așa, electorul este un fazan ușor de prostit. Și de jumulit. Am zis!

Cornelius POPA

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...