Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Virusul cu care ne-am obișnuit

Nu mă refer la Covid. Nici la cele peste 2500 de cazuri oficial marcate în Brașov sau la media de 50 de îmbolnăviri zilnice de la noi din județ. În mod categoric, ne vom obișnui și cu acesta/acestea, așa cum ne-am obișnuit cu multe alte virusuri de-a lungul istoriei noastre, începînd cu cele gripale și terminînd cu virusul hepatic sau cu herpesul. De data asta mă refer la un virus mult mai periculos și mult mai profund. Un virus care ne-a atacat în temelia existenței noastre de străveche cetate transilvană și care ne macină, zi de zi, de 16 ani. Este – da, ați ghicit, virusul administrației publice locale a municipiului Brașov. Un virus care și-a dovedit imunitatea în fața oricărui tratament, în fața oricăror vaccinuri, indiferent cum s-au numit ele.

Virusul se numește simplu: administrația Scripcaru. Și se manifestă agresiv împotriva Brașovului și brașovenilor. Este un virus care a ros profund esența Brașovului. Avea Brașovul prea multă verdeață printre blocuri (în cartierele construite pe timpul lui Ceaușescu)? Avea. Așa că a venit virusul și a distrus-o, parcelă cu parcelă. Asemeni Covidului care „betonează“ plămînii victimelor sale, Virusul Administrația Scripcaru a betonat zonele verzi și le-a răsădit cu blocuri. Multe, cît mai multe. A betonat iarba, spațiile cu pomi și flori din cartiere. A betonat grădinile Prundului, începînd cu După Iniște, și le-a plantat cu blocuri. A betonat Dealul Melcilor și l-a cultivat cu blocuri. A betonat poienele din Noua și a plantat și acolo blocuri.
Virusul Administrația Scripcaru a ucis, metru pătrat cu metru pătrat fiecare zonă verde a Brașovului, molipsind Scheiul, Steagu Roșu, Craiterul, Tractorul, Rulmentul, Bartolomeul etc etc.

A profitat de fiecare unitate industrială desființată din municipiu, iar terenul viran rămas în loc nu l-a transformat în parcuri, cum și-ar fi dorit brașovenii, ci în arii betonate. În blocuri construite într-un ritm care l-ar fi făcut pînă și pe Ceaușescu să se îngălbenească de invidie.

Aceasta este doar una dintre formele de manifestare ale acestui virus cu care brașovenii și Brașovul s-au căptușit (molipsit de prin alte zone) de 16 ani încoace. Dar nu este singura. Acest virus (nomine odiosa) s-a infiltrat, parșiv, pe nesimțite, în viața cotidiană a urbei. Ca reacții secundare semnificante sunt cele ce se manifestă direct asupra locuitorilor cetății. Mai întîi a infectat pietonii, gonindu-i din fața mașinilor, restrîngîndu-le zonele de deplasare. Înghesuindu-i și transformîndu-i în vînat al șoferilor. Apoi, evoluînd haotic, ca orice virus, a lovit dur în proprietari de mașini și conducătorii auto. A desființat parcările Brașovului în mare parte. A început cu tenacitate să interzică accesul auto în diferite zone ale Brașovului, fără să țină cont de neecesitățile riveranilor. Dar este virus, iar virusul clar, nu ține cont de necesitățile și dorințele victimelor sale. Ce, Covidul ține? A infestat viața bicicliștilor, mimînd așa-zisele piste pentru biciclete, de fapt niște dungi cu vopsea trase cînd pe trotuare, cînd pe carosabil și raportat cu mîndrie „piste“. Și tot așa.

Desigur, despre formele de manifestare ale acestui virus sunt multe de spus. Despre cum infesta, pardon, repara, o toaletă publică (un weceu, oameni buni, un amărît de weceu) cu niște sute de mii de euro, de parcă îi monta robineți și țevi din aur, ca în palatul lui Haile Mengistu Mariam, dictatorul etiopian. Sau despre cum era gata-gata să ne trîntească o „autostradă“ pe Tîmpa, chipurile pentru cicloturism. Sau despre dealurile escavate din Șcheii Brașovului. Sau despre și despre și despre.

În fine. Vechiul „Covid“, spre deosebire de cel nou, care se manifestă doar de cîteva luni, este mult mai toxic. Noul Covid distruge cîte o persoană, cîte o familie. Cel vechi a afectat o întreagă comunitate. Noul Covid te lasă cu plămînii sau circulația, sau rinichii franjuri. Cel vechi lasă – dar oare lasă? – un Brașov în ruină.

Murdar, îngălat, edilitar nefuncțional, fără viziune și fără șansă de revenire. Iar în vaccin, așa cum nu mă aștept prea curînd la un vaccin împotriva Covid 19, nu mă aștept nici la unul pentru virusul celor 16 ani. Nici măcar în vaccinul numit ștampilă de vot. Și, în fond, cine nu se poate obișnui cu vechiul Covid nu are decît să plece naibii din Brașov. Am zis!

Cornelius POPA

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...