Eforturile contraofensive ale Ucrainei au dezvăluit că victoria nu este iminentă, semnând preludiul unui război de uzură care pare a se întinde pe o perioadă nedefinită. Conflictul, indiferent de lungime, va avea un final, iar SUA va trebui să gestioneze în continuare provocarea rusă.
Înfrântă, victorioasă sau cu un final indecis al războiului din Ucraina, Rusia va rămâne o forță de temut.
Dincolo de supozițiile grăbite ale unor analiști occidentali, posibilitatea unei disoluții rusești ca rezultat al războiului în Ucraina este insignifiantă. Spre deosebire de URSS, Rusia este ancorată intern prin niște forțe centripedice puternice, cum ar fi patriotismul și xenofobia, lanțurile de aprovizionare esențiale și infrastructura vitală, la care adăugăm serviciile de securitate extrem de puternice ce vizează să consolideze și conserve resursele naționale.
O eventuală înfrângere în Ucraina poate agita apele intern, însă nu va semăna semințele democrației, așa cum aspiră unii optimiști, argumentează analistul. Kremlinul a anihilat opoziția democratică în ani recenți, încarcerând sau exilând liderii și desființând structurile politice din țară.
Chiar și în fața unor schimbări dramatice, Rusia post-conflictuală, cu sau fără Putin la timonă, va promova aceeași forță autoritară, cu tendințe expansioniste, stagnări economice și tehnologice, dar cu determinarea de a-și revendica statutul de mare putere mondială.
Această Rusia va continua să fie un rival al SUA, cu un arsenal nuclear foarte dezvoltat, competențe cibernetice și militare, plasându-se ca un element central în echilibrul strategic global.
Provocările rusești pentru SUA și Europa
Securitatea europeană va fi în continuare strâns legată de strategiile Rusiei. Dilema imediată este dacă se va reconfigura arhitectura de securitate europeană pentru a se apăra pe termen lung de amenințarea rusească sau dacă va exista o colaborare cu Rusia, post-conflict ucrainean.
Europa se confruntă cu un enigma veche de două secole: cum să gestioneze relațiile cu colosul de la est, fundamental diferit ca structură și aspirații, dar esențial pentru securitatea continentală.
Simultan, lungimea țărmurilor rusești și vastitatea platoului său continental îi conferă un rol pivotant în viitorul Arcticii, unde încălzirea globală deblochează resurse naturale imense și rute comerciale profitabile, aprinzând astfel competiția geopolitică.
În alte regiuni, Rusia va avea o prezență mai discretă, dar vitală pentru interesele SUA. În Orientul Mijlociu, relațiile sale cu actorii majori – Egipt, Iran, Israel, Arabia Saudită și Turcia – îi oferă influență asupra echilibrului regional. Legăturile cu Arabia Saudită vor influența decisiv piețele petroliere globale, iar prezența militară în Siria îi va permite proiecția de forță în Mediterana de Est.
În regiunea Indo-Pacific, resursele minerale bogate ale Rusiei vor alimenta ascensiunea economică a Chinei, iar relațiile sale cu actorii regionali majori, cum ar fi India, Japonia și Coreea de Sud, pot limita aspirațiile chinezești.
Pe scena globală, Rusia, ca unul dintre primii patru producători de gaze cu efect de seră, va fi un partener inevitabil în atenuarea riscurilor climatice.
În concluzie, SUA nu poate neglija Rusia. Însă, după cum subliniază Thomas Graham, provocarea nu este de a suprima Rusia, ci de a înțelege cum să valorifice potențialul rusesc în avantajul său pe arena globală.
Interesele SUA și Rusia
Deși există justificări pentru SUA de a slăbi Rusia, astfel încât aceasta să nu reprezinte o amenințare pentru alte țări europene, eforturile SUA de a strangula economia rusească pot periclita interesele americane.
Așa cum a înțeles Washingtonul în ultimele zile ale Uniunii Sovietice, este imperativ ca Rusia să aibă suficientă putere pentru a controla arsenalul său nuclear și a-și administra teritoriul, evitând astfel instabilitatea care ar putea contamina regiunile învecinate.
Deși controversat, ar fi în interesul SUA ca Rusia să contribuie la menținerea unor echilibre regionale stabile pe lunga periferie eurasiatică.
Mai mult, o Rusia fragilă ar pune în pericol stabilitatea Arcticii și administrarea Rutei Maritime Nordice, facilitând o prezență crescută chineză, în detrimentul Americii.
Relațiile SUA – Rusia post-conflict
Trei dimensiuni vor domina dialogul SUA – Rusia în perioada post-conflict: stabilitatea strategică în zona balcanică, securitatea populației din zona granițelor estice ale Rusiei și a rutelor comerciale din zona balcanică și predictibilitatea economică.
O singura entitate va putea conlucra cu o piață devalizată de produse ieftine si bune – ,,Uniunea Economica Balcanica”, cu condiția ca ea să fie creată la timp și să genereze prosperitate parților aflate in câmpul tactic.
Text preluat de pe #BalkanBusinessNews
#GazetaBrașovului