Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a aprobat documentul strategic „Strategia Națională de Apărare 2025‑2030”, în care apare pentru prima oară conceptul de „independență solidară” drept piatră de temelie a securităţii naţionale. 
• Conceptul pleacă de la ideea că România, în ciuda vulnerabilităților istorice, a ajuns la „maturitate naţională şi statală” şi este pregătită să gestioneze singură, dar în solidaritate cu aliații, principalele riscuri la adresa securităţii sale. 
• Documentul identifică drept ameninţare principală pentru România acţiunile ostile şi hibride ale Federația Rusă: de la incursiuni militare directe, până la dezinformare, manipulare, presiuni asupra Republica Moldova. 
• Rolul serviciilor de informaţii este redefinit: ele trebuie să identifice şi să avertizeze vulnerabilităţile strategice — corupţie, capturare instituţională, dependenţe economice –, dar nu să se transforme în instituţii de aplicare a legii. 
• Prioritate va fi consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, precum şi cooperarea loială şi eficientă cu structurile aliate din cadrul Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi Uniunea Europeană (UE). 
• Textul subliniază că statul român trebuie să fie pregătit chiar pentru un conflict de lungă durată în vecinătatea graniţelor sale. 
Această strategie capătă relevanţă directă pentru fiecare dintre noi: securitatea energetică, sistemele de informare, infrastructura critică, și relaţia cu partenerii globali sunt acum parte a unei viziuni deliberate. Prin „independența solidară”, România îşi reconfirmă dorinţa de a nu fi doar o piesă de joc, ci un actor conştient, activ şi pregătit.
România vorbește astăzi despre „independență solidară”, dar adevărul e simplu: suntem încă prea vulnerabili ca să fim independenți și prea dezorganizați ca să fim cu adevărat solizi în solidaritate. Strategia arată bine pe hârtie — industrie de apărare, autonomie energetică, intelligence eficient — însă realitatea de azi arată altceva: fabrici de armament în paragină, importuri scumpe, instituții politizate și o capacitate militară încă departe de standardele NATO.