Păi dacă avea jucării când era mic, Nicolae Ceaușescu mai făcea ce a făcut ca adult? Mai termina el Canalul Dunăre – Marea Neagră, mai făcea el Casa Poporului? Mai visa el industrie. Nu! Pentru că își consuma în copilărie toate pornirile de acest gen. Probabil ca copil a fost frustrat că nu a fost magician. Pentru că mai apoi, ca adult, ridica mâna, nici măcar nu zicea ,, Hocus pocus” și dispăreau cartiere întregi.
Scripcaru? Toată copilăria a visat asfalt și mașină. Fiind băiat sărman de la țară, născut într-o familie cu mulți frați, când a ajuns prima dată la o șosea asfaltată și-a jurat în barbă că nu va mai călca niciodată pe altceva decât asfalt. Se poate să existe așa ceva și el prin satul lui să umble prin noroi, bălți și praf? Și dacă asfaltul are și sensuri giratorii, și sensurile giratorii panseluțe, însemnă că a împăcat și capra și varza. Realizați faptul că dacă ar fi avut LEGO și piese de lemn pentru a construi castele de jucărie, sau hai, măcar o găletușă cu care să facă castele de nisip, acum era un adult perfect funcțional prin satul de baștină, fără un istoric în care a betonat, asfaltat și ,,panseluțat” un oraș întreg ani la rând? Probabil ca copil desena cu bățul în bătătură șosele și blocuri. Și panseluțe! N-a avut asfalt când a fost mic, nu-i nimic, ca adult a asfaltat strat peste strat. N-a avut borduri în copilărie, ca adult a pus în Brașov bordură peste bordură. N-a fost să fie LEGO și piese de lemn pentru a construi castele de lemn în copilărie, nici o problemă, mii de metri cubi de betoane râd acum sub formă de blocuri înghesuite prin Brașov. N-a avut mașinuțe de jucărie? Ca adult a avut flotă de Skoda Superb luate cu împrumutul de la RAT Brașov.
Veștea pun pariu că a avut mașinuțe de jucărie în copilărie, dar visa să le plimbe pe autostradă. Iar avioanele de hârtie pe care le construia în copilărie, visa să le vadă aterizate pe un aeroport. Nu aiurea în praf. Ceea ce ca adult a realizat.
Flavia Boghiu se visa un fel de Scufița Roșie combinată la nivel genetic cu Alba ca Zăpada. Probabil avea păpuși bătrâne, defecte, cărora le schimba pamperși, și care în loc de ,, Ma-ma” și ,, Ca-ca”, spuneau povești dezlânate dintr-un trecut trunchiat de demență. Acum poartă părul vopsit în ciclam, roz, sau ce culoare are vopseaua care-i înnobilează scalpul, și a mai și luminat Primăria – Castel în culoarea roz.
Aristotel Căncescu era frustrat de faptul că clădirile vechi nu erau zugrăvite și reparate, Traian Băsescu de faptul că nu putea să bea și să fumeze ca un adult pentru că lua bătaie de la tatăl lui, și pentru că a mai fost și căpitan de vas, a prăduit toată flota, iar Iohannis era frustrat că se exprima cu sincope și era evident mai încet și nimeni nu-l băga în seamă.
Puteți să vă imaginați câtă furie a reprimat Diana Șoșoacă în copilărie? Probabil era la fel de rubensiană, și a strâns frustrare după frustrare când se uita la ceilalți copii. Cred că prima oară s-a răzbunat pe păpușile primite în dar cu care se juca. Le ameninița că le dă în judecată, că le face dosare penale.
Într-un final, imaginați-vă personajele de mai sus în copilărie, fiind toate în aceeași grupă la grădiniță, susținând un spectacol de 1 Iunie. Și mamele lor înlăcrimate, uitându-se la Scripcaru cum recită o poezie despre asfalt și panseluțe, Coliban recitând o poezie despre mecanicul de locomotivă Allen Coliban, Veștea cântând că e pilot de avion, Flavia Boghiu jucând rolul de asistentă medicală într-o scenetă, Iohannis jucând rolul mutului care rămâne în urmă și simulând cântatul în cor cu ceilalți, Băsescu cu chiștocul de țigară în buzunar, îmbrăcat în pirat și Diana Șoșoacă înfiptă în platoul de prăjituri cu frișca și ciocolată până la urechi.
Viața e frumoasă când ești copil!
La Mulți Ani, dragi copii. Sper ca de ziua voastră să primiți multe jucării. LEGO, trenulețe, macarale, păpuși, soldăței de plastic. Jucați-vă la tabletă și calculator cât vreți. Țara asta are va avea nevoie de adulți funcționali peste câțiva ani!
Dan Vâju
#gazetabrasovului