Jurnal de fost primar ( IV ) – Paradisul pierdut ( Pamflet )

Io acuma când m-am liniștit că am plecat de la primărie, și e bine, nu mai stă ăștia cu ochii pe mine ca pe butelie, stau și mă odihnesc și fac treburi ușoare. Că gata, am ieșit din gura la ăștia, la dușmanii mei. Și e mult mai bine decât mi-am imaginat că dacă știam plecam io de mult de la primărie.

Ce bine stau io și mă uit la toate meciurile la televizor, nu mă mai tulbură nimeni. Dar cu toate ăstea am avut un vis tare ciudat azi-noapte. Ce să mai zic, că n-a fost coșmar, așa cum visam când eram în campanie, cum închideam ochii, cum îl vedeam pe Coliban ăsta de i-am lăsat io primăria mea pe mână să se spele cu ia pe cap. Dar nici n-am înșeles io multe din el și când visez așa e semn rău, că io vreau să visez frumos.

 

Și cum mă uitam io la meci așa, și mă întrebam cine urmează să dea gol, ce bani i-au ăia pe meci, și ce face cu ei, am adormit. Și ce să vezi, minune mare, eram într-o grădină cu un moș cu părul alb și barbă albă, care avea pe el așa o cămașă lungă, albă și un toiag în mână. Și moșul ăla în loc de „ George”, îmi tot zicea „ Adam”. Io tot îl corectam, și ziceam „ George”. El, nu și nu, îi tot dădea cu „Adam”. Și mă tot „ adamea” pe mine moșul, și îmi tot făcea semn să mă întind pe jos, pe iarbă. Eu curios din fire, m-am pus jos, întins. Și cum stăteau io așa, dar nu-l scăpam pe moș din ochii mei, numai ce îl văd cum vine și începe să mă pipăie pe la coaste. Io îl iau de mână și mă uit urât la el, doar n-o fi și ăsta cu haștagiștii și elgibitiștii, de se dă bărbat la bărbat. Bă, dacă ești bărbat și te țin frânele, te dai la femei nu la alți bărbați. Și moșul nu și nu, să-l las să mă pipăie pe coaste. M-am ridica io atunci în picioare și i-am zis „ Moșule, lasă-mă tu pe mine cu din astea, caută pe altul că io am niște treabă nerezolvată, hai că am plecat, hai pa”. Și m-am dat pe după un copac, așa frumos, cum aveam io când eram mic la mine acasă. Și cum stăteam io acolo și mă uitam la moș, că se apucase el să sape cu mâinile goale în pământ, se juca ca copii când fac castele de nisip, hop văd cu coada ochiului mișcare. Cobora ceva din copac. Când mă întorc io așa puțin, ce văd, un șarpe din ăla ca în desene animate, cu un măr în gură, îmi făcea cu ochiul. Pfoai, las-o naibii, în ce vis am nimerit io, și am tresărit de m-am trezit. Ce naiba, iară am coșmar ca atunci când m-a bătut Coliban la alegeri.

 

Când mă uit la telefon să văd cât e ceasul că se terminase meciul, nici nu știu cât a fost scorul, văd că am mesaje pe telefon. Și mă uit. Și când mă uit ce văd. Aveam mesaj de la număr necunoscut care zicea așa „ Hai că l-am făcut pe Coliban, dă bani de la el acum. Om l-am făcut! Nu produce cât are de dat”. Ce Doamne iartă-mă e asta? Ce treabă am io cu dușmanul meu Coliban care l-am lăsat la primărie în locul meu ca să mă odihnesc până la următoarele alegeri?

Și m-am întors pe partea celaltă să dorm să văd care e treaba cu moșul și cu șarpele. Și când adorm io mai bine, visez că moșul juca fotbal de unul singur acolo pe iarbă. Și când mă vede vine și mă întreabă dacă vreau o femeie. „Bă moșule” zic io „ du-te-n Doamne iartă-mă, ia-o tu că mie nu-mi trebuie”. Și moșul nu și nu, că dacă îi dau o coastă de la mine, el îmi face o femeie, una Eva. „Nu-ți dau mă, pleacă de aici, ce vrei tu să faci cu coastele mele”. În fine, mă dau eu așa într-o parte, mă tot uitam la copacul ăla să văd unde e șarpele ăla de mănâncă mere, și moșul, haț, sare pe mine și îmi smulge o coastă.

 

Pfoai, m-am trezit urlând și mă pipăiam la coaste. Erau la locul lor. Ce naiba de vis e ăsta de sar moși pe mine să mă dezmembreze, că io sunt om serios cu frica lui Dumnezeu. Și dau să mă uit din nou la ceasul de la telefon, și iar aveam mesaj. „ Bucură-te George, că praf l-am făcut pe Coliban, mâine vinde din casă, am hotărâre judecătorească”. Ce să vândă din casă? Ce naiba e cu mesajele astea?

 

Și am adormit la loc. Și eram tot în grădina aia, moșul făcea ceva pe jos, făcuse așa un fel de om de zăpadă dar din pământ și nu stătea în picioare, stătea întins pe jos, nici nu știu cum naiba să mă exprim că mă tot pipăiam la coaste. Și tot sufla din gură acolo pe jos peste chestia aia. Eu mă tot duceam la copac să văd ce face șarpele ăla. Și apare șarpele, de data asta nu mai avea măr în gură și zice „ Lasă-l tu pe moș, că avem noi o treabă împreună, vezi că trebuie să faci așa și așa ”. Nu zic ce a zis că nu vreau să știe nimeni. ” Și ia și mănâncă mărul ăsta, și du-te liniștit să facem treabă”.

 

Am luat mărul, mâncam din el, pfoai ce dulce și zemos era. Între timp moșul trăgea de chestia aia de pământ, numai că acum nu mai era din pământ, era o femeie așa, și tot îmi făcea semn să vin și eu acolo. Du-te bă moșule că io am treabă, am vorbit cu șarpele și mi-a zis ce și cum. Hai pa! Dar moșu a zis să o iau cu mine și să o învăț cum e treaba în politică, să o las în locul meu la primărie. Nu las pe nimeni moșule, că mă întorc io la primărie, ține-o tu pentru mine, poate cazi la pat și n-are cine să-ți dea de mâncare, vine șarpele și îți îndeasă mere pe gât, hăhăhă. Hai pa!

 

Și m-am trezit de dimineață, pe telefon aveam mesaj tot de la numărul ăla, zicea așa „ Acum ai scăpat, că l-am înghesuit pe Coliban ”. Mă tot gândeam, cine l-o fi înghesuit pe Coliban, că io nu știu nimic, și nici nu sun înapoi că am io mândria mea, ce să vorbesc io cu toți golanii care dă mesaje noaptea la oamenii cinstiți care dorm. Dar am sunat io la băieții ăia care încasează rata la libertate, așa cum mi-a zis mie șarpele în somn, și m-a lămurit ăia.

 

Cică ăla de face nu știu ce cartiere prin Schei urmează să primească o hotărâre judecătorească prin care instanța îl obligă pe Coliban să plătească de la el din buzunar o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 12 decembrie 2020, adică să dea vreo 100 de euro ori vreo 200 de zile, adică vreo 20000 de euro, și să mai dea și reclamantului câte 1000 de lei pe zi tot din 12 decembrie 2020 până azi, adică 1000 de lei ori 200 de zile, fac vreo 40000 de euro. Bașca un mizilic de 2000 de lei cheltuieli de judecată.

Io fac ochii mari, băi băiete, ce l-au încălțat pe trotinetist, haț, dintr-un foc 60000 de euro. Păi de unde face cinstitul ăsta 60000 de euro, din salariul de primar de vreo 3000 de euro. Păi ăsta muncește de pomană vreo doi ani, hahaha, de prost ce e. Că dacă nu ascultă, așa pățește, data viitoare să fie atent și deschis la sugestii. Că cu ăștia nu te joci, uite ce pățești dacă te joci. Oricum nu-l plâng io, că dacă e deștept îi face în două-trei zile. Păi l-am pus io să nu pună în executare hotărâri judecătorești. L-am învățat io să fie tare în clanță cu cine nu trebuie? Stai să vezi când vin și ăia de la parcări și-l încalță, ajunge muritor de foame pe străzi de prost ce e. Hahahahaha, ce veste bună mi-a dat băieții ăștia cu rata la libertate.

Totuși cine e femeia aia de am visat-o io de zicea moșul ăla să o las în locul meu la primărie? Mister, dar îmi dau io seama.

 

Jorhe de Buruienesco