Scopul jocului? Presiunea socială

Presiunea socială așa cum o simțim acum este lăsată moștenire de către regimul răsturnat acum 31 de ani. „ Răsturnat” sau doar decapitat, pentru ca un alt cap al balaurului să devină interfață cu societatea? Asta va decide istoria peste vreo 100 de ani, când vom vorbi despre actualii potentați politici, cum vorbim acum despre Kogălniceanu, Cuza, Carol I.

 

Să vorbim un pic despre presiunea socială de pe vremea lui Ceaușescu. În primul rând vorbim despre fosta Securitate, care controla viața socială, prin traseul informației. Exceptându-i pe ofițerii de securitate școliți în acest sens, societatea era penetrată informațional prin încă 5 tipuri de cetățeni care aveau legătură în lanțul informațional, implicit cu fosta Securitate.

 

În primul nivel le avem pe așa numitele gazde, care își puneau la dispoziție locuințele ca și case conspirative. Asta era baza începutului unei colaborări. După ele urmau un alt grup, cel al colaboratorilor, denumiți mai neaoș „turnători”, care erau cam jumătate din efectivele civile ale cooperativei „ochiul și timpanul”. Următorul grup, era cel al informatorilor. Informatorul semna un angajament și se alegea cu un nume de cod, iar evidențele lui arhive erau șterse. Acest tip de „turnător” deja avea un statut mai bun în ceea ce privește credibilitatea, pentru că era probată în timp. Al patrulea tip, un fel de securist cu normă redusă, dar civil, denumit și „rezident” reprezenta cea mai înaltă formă de apropiere față de structura militară. „Rezidentul” putea să-și creeze singur rețelele de informații, și de obicei era infiltrat în unul dintre domeniile economice sau palier social. Și pentru că membrul de partid din punct de vedere moral, nu putea să aibă legături cu Securitatea, pentru ei exista un registru special, și erau denumite „persoane de sprijin”.

 

Ofițerul de securitate avea obligația de serviciu să dezvolte o rețea formată din cel puțin 40 de persoane. Persoane care la rândul lor, dacă aveau calitatea de „rezidenți”, formau mini rețele. Funcționalitate perfectă, exact ca în cazul de Multi-level Marketing.

 

După decapitarea din 89, rețelele construite astfel au rămas fără stăpân câteva luni, până la revitalizarea în martie 1990, și redenumirea serviciului secret, actualul SRI. Zvonistica spune că atunci s-au pierdut cam 25% din rețele. În schimb cele care au rămas funcționale, se bănuiește că funcționează și în ziua de astăzi, și au același baze ale recrutării.

 

O asemenea mega rețea, hrănită cu bani publici, înfiptă în toate domeniile economice din România, formează ceea ce denumim peiorativ „ Sistemul”. Pentru că atât puterea politică, executivă și judecătorească sunt penetrate la nivel înalt de această mega rețea. De aceea periodic apar scandaluri cu „acoperiți” din justiție, judecători, procurori, afaceri cu iz ocult – vezi cazul „Hexi Pharma”, sau suspiciunile care cad pe capul lui Ghiță, afacerea „Asesoft”.

 

Cert este că rețelele funcționează, și funcționează bine, controlează o mare parte a societății, în mod invizibil, fiind de obicei infiltrată acolo unde este vorba de fonduri de la bugetul de stat sau afaceri extrem de profitabile. Și tot aceste rețele penetrează și politicul, deseori semnând articole de legi sau fonduri cu mâna politicianului.

 

Am putea spune că este un joc al banilor și al puterii. Un joc în care pionul este sacrificat fără milă pe altarul poftei morbide de control sau pentru că a deranjat. Control social, control economic, control politic. Și iluzia unei false libertăți.

 

„ Sistemul” are în schimb și o componentă „ anti-sistem”, pe care îl reglează printr-un soi de mecanism de tip supapă. Pentru a preveni nemulțumiri sociale ce urmează a fi exprimate prin proteste, supapele sunt deschise controlat și prin ele drenează nemulțumirea socială. ,, Afacerea Roșia Montana” este una dintre supapele prin care „„ Sistemul” a drenat. Și părea atunci, la momentul respectiv că „„ anti-sistemul” învinsese sistemul. Dar în urma unei analize la rece, și după ceva timp, realizăm că de fapt „ Afacerea Roșia Montană” era un „false flag”, o țintă falsă care a născut protestele contra „ sistemului” . Cum a fost protestul contra OUG 13, care s-a întins pe o perioadă de 3 ani, și care a culminat cu „măcelul de la 10 august” din Piața Victoriei.

 

Practic, ceea ce ține vie atenția publicului, este de obicei un „false flag”, și rețelele descrise mai sus lucrează în „unghiul mort”, în afara atenției publicului.

 

Mai nou, odată cu intrarea noastră în UE și NATO, România a devenit o țară interesantă și ca potențial investițional internațional. Practic „ rețele ” internaționale de tipul celor creeate de către fosta Securitate, au început să funcționeze și pe teritoriul României, intersectându-se cu „ rețelele ” de aici.

„ Jocurile” mai nou, nu mai sunt făcute aici, cu resurse neaoșe, ci din ce în ce mai mult se simte implicarea celor „ de afară”, care vin să preia locul rețelelor locale.

 

Putem asemăna aceste jocuri de interese economico-financiare, cu un joc de „Monopoly”. În esență este asemănător, rețeaua care are mai multe resurse și o strategie mai bună, reușește să excludă de la masa de joc rețeaua mai lipsită de resurse și cu o’strategie mai proastă. După care o asimilează.

 

Scopul acestor rețele este în primul rând economic. Dacă rețelele din trecut aveau ca scop să instaureze presiunea socială prin frică, rețelele de tip nou țintesc direct sfera economică. Și în momentul în care controlezi sfera economică, și ai acces la resurse, atunci începe cu adevărat să se vadă presiunea socială.

 

Există scăpare ? Sub nici o formă, dat fiind faptul că specia umană a ajuns să domine nu prin înzestrările sale naturale individuale, ci prin capacitatea de organizare și de punere în plan a unei strategii. Cu alte cuvinte, crearea de rețele este un dat natural, propriu naturii umane. Care acum a ajuns la apogeu organizațional.

 

Dan Vâju

#GazetaBrasovuluiî

gazetabrasovului.ro