Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat recent o decizie care a condus la închiderea dosarului de corupție al fostului primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie, și a determinat clasarea a peste 10.000 de alte dosare penale.
Într-un recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că, în cazul infracțiunilor de corupție, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care a fost solicitată mita, nu de la data primirii efective a acesteia. 
Marian Vanghelie a fost acuzat că, în perioada 2007-2014, a pretins și primit mită în valoare de 30 de milioane de euro, cea mai mare sumă înregistrată în istoria Direcției Naționale Anticorupție (DNA). În mai 2021, Tribunalul București l-a condamnat în primă instanță la 11 ani și 8 luni de închisoare pentru luare de mită în formă continuată. 
Conform noii interpretări a ÎCCJ, termenul de prescripție pentru faptele de corupție începe de la data solicitării mitei. Astfel, în cazul lui Vanghelie, care a pretins mita în 2007, termenul de prescripție de 10 ani s-a împlinit în 2017, ducând la încetarea procesului penal împotriva sa. 
Această decizie a ÎCCJ a generat un val de prescripții în sistemul judiciar românesc, estimându-se că peste 10.000 de dosare penale au fost închise ca urmare a noii interpretări a termenului de prescripție. Criticii susțin că hotărârea favorizează inculpații și subminează eforturile de combatere a corupției la nivel înalt. 
Uniunea Salvați România (USR) a criticat dur decizia ÎCCJ, afirmând că aceasta ajută “foarte mulți infractori celebri” să scape de răspunderea penală. Deputatul USR Alexandru Dimitriu a declarat că, în situațiile în care legislația penală este ambiguă, sistemul judiciar și Curtea Constituțională interpretează aceste cazuri în favoarea infractorilor. 
Decizia ÎCCJ a stârnit dezbateri intense în spațiul public și juridic, ridicând semne de întrebare cu privire la eficiența sistemului judiciar în sancționarea faptelor de corupție și la necesitatea unor reforme legislative pentru a preveni astfel de situații în viitor.