Liz Truss a anunțat că va demisiona din funcția de prim-ministru, după 45 de zile de mandat în care a pierdut încrederea aproape tuturor parlamentarilor săi. Demisia lui Liz Truss vine într-un moment în care țara se confruntă cu inflație record, deprecierea lirei și creșterea puternică a costului vieții.
Truss și-a început declarația spunând că a intrat în funcție “într-un moment de mare instabilitate economică și internațională”. Marea Britanie a fost “ținută pe loc prea mult timp de o creștere economică scăzută”, a mai adăugat aceasta, care a completat: “Recunosc însă că, dată fiind situația, nu pot îndeplini mandatul pentru care am fost aleasă de Partidul Conservator”. Spune că succesorul său va fi ales de Partidul Conservator în decurs de o săptămână.
Potrivit BBC și The Guardian, este premierul cu cel mai scurt mandat din istoria Marii Britanii. Membrii Partidului Laburist solicită organizarea alegerilor anticipate.
De altfel, chiar miercuri seara, ministrul de Interne a demisionat din cauză că a trimis un e-mail de pe contul personal, dar a avertizat că “este îngrijorată cu privire la direcția în care merge Guvernul Truss”. Luna trecută, guvernul condus de Truss a anunțat cele mai mari reduceri de taxe și impozite din ultimii 50 de ani, pe care le-a justificat prin dorința de a stimula creșterea economică pe termen lung. Ulterior, peste numai zece zile, Guvernul a anunțat că renunță la tăierile de taxe pentru persoanele cu venituri mari, în ceea ce presa britanică descria decizia ca fiind “umilitoare pentru noul executiv”.
În urmă cu o săptămână, și ministrul Finanțelor a fost schimbat din funcție, fiind înlocuit de Jeremy Hunt, fost ministru de Externe și al Sănătății. Hunt a confirmat că va renunța la aproape toate măsurile de reduceri de taxe anunțate de predecesorul său și aprobate inițial de Truss, anunțând că, de fapt, vor exista mai multe creșteri de taxe. Această schimbare de abordare, descrisă drept “U-Turn”, a accentuat presiunile asupra prim-ministrului, arătând că depinde foarte mult de liderii din partid pentru a-și impune politicile, explică presa britanică.

Autoritățile americane explică faptul că cei cinci ruși au cumpărat și apoi au livrat către Moscova tehnologie fabricată în SUA, precum semiconductori și microprocesoare de ultimă generație, care pot fi folosite în producția avioanelor de luptă, sistemelor de rachete, radarelor și sateliților.
Printre inculpații ruși se află și Artem Uss, fiul unui guvernator regional rus, unul dintre cei doi coordonatori ai operațiunii. Cei cinci au expediat o parte din tehnologia americană către Rusia prin intermediul unei companii cu sediul la Hamburg, în Germania. Celălalt coordonator rus, Iuri Orehov, ar fi călătorit în Statele Unite în 2019, de unde a cumpărat componente tehnologice care au fost folosite în producția unor avioane de vânătoare rusești.
De asemenea, autoritățile americane mai arată că Orehov și alți inculpați din Venezuela s-au folosit de compania-paravan din Hamburg pentru a exporta și sute de milioane de barili de petrol către Rusia și China, încălcând astfel sancțiunile internaționale. Orehov și Artem Uss au fost arestați la începutul acestei săptămâni în Germania, respectiv Italia, urmând să fie extrădați în SUA.
Pe lângă cei cinci inculpați ruși, Departamentul de Justiție al SUA a mai precizat că alți trei letoni și un ucrainean sunt acuzați că au încercat să trimită în Rusia un polizor industrial de fabricație americană, care ar putea fi folosit de producătorii de arme sau chiar în cadrul programelor de dezvoltare a armelor nucleare. Cei trei letoni au fost arestați în Letonia, marți, iar ucraineanul a fost prins în Estonia în iunie.

Compania deținută de miliardarul Elon Musk a precizat că serviciul va funcționa cu ajutorul unor antene speciale care să fie montate pe aeronave, astfel că va avea nevoie de autorizație din partea Administrației Federale a Aviației. Întreg echipamentul va costa companiile aeriene 150 de mii de dolari, iar abonamentul între 12 mii și 15 mii de dolari pe lună.
Starlink susține că serviciul de internet permite o viteză de descărcare de până la 350 MB pe secundă: ”Pasagerii se pot angaja în activități care nu erau anterior disponibile în timpul zborurilor, inclusiv apeluri video, gaming online sau rețele private virtuale”.
Compania spune că nu se va ocupa și de montarea și instalarea echipamentelor, iar operatorii de zbor vor trebui să apeleze la alte firme pentru acest lucru. Până acum, transportatorii american Hawaiian Airlines și JSX au spus că vor să implementeze serviciul.
Starlink nu este însă singura companie care promite internet de mare viteză în timpul zborurilor. Pe piața dominată de Inmarsat și ViaSat, se va mai întrece și cu OneWeb.

Oficiali guvernamentali și analiști japonezi au declarat pentru Reuters că guvernul de la Tokyo va demara până în 2027 (până la următorul Congres al Partidului Comunist din China) cel mai mare program de dezvoltare a capacităților militare de la cel de-al Doilea Război Mondial. Oficialii asiatici au transmis că scopul acestui demers este descurajarea unui eventual război lansat de China în Asia de Est.
Publicația britanică mai scrie că, pe lângă faptul că în 2027 va avea loc următorul Congres al Partidului Comunist, tot atunci Beijingul și-a stabilit următoarea etapă majoră a modernizării militare a Chinei, în același an în care se împlinesc 100 de ani de la înființarea Armatei Populare de Eliberare a Chinei. Amiralul american Philip Davidson a avertizat, anul trecut, că amenințările Chinei adresate Taiwanului “s-ar putea manifesta” în 2027.
Anexarea Taiwanului de către China ar fi un eveniment cu impact direct pentru Japonia. Pierderea statului insular în favoarea Beijingului ar pune în pericol căile maritime cheie pe care Japonia le folosește pentru a se aproviziona cu petrol și multe alte materiale necesare industriei japoneze. Din punct de vedere geografic, un Taiwan controlat de China ar oferi Beijingului acces neîngrădit la Pacificul de Vest, explică Reuters.
“Există diferite nuanțe de opinie, dar, în general, oficialii guvernamentali împărtășesc aceeași viziune asupra semnificației anului 2027. Această problemă a fost discutată la nivel intern”, a declarat un oficial guvernamental pentru Reuters.

Advertisement
Din cauza relațiilor diplomatice și economice pe care Tokyo le are cu Beijing, apărarea insulei Taiwan în cazul unui atac din partea Chinei este puțin probabilă. Cu toate acestea, cel mai apropiat teritoriu al Japoniei de statul insular se află la doar 150 de kilometri distanță, iar în cazul în care împrejurările împing Japonia într-un conflict militar cu Beijingul, s-ar confrunta cu un adversar care alocă de patru ori mai mulți bani pentru dezvoltarea capacităților militare.
Așadar, decizia Japoniei de a dezvolta armata este justificată. În luna iulie, premierul Fumio Kishida a promis să majoreze “substanțial” cheltuielile guvernamentale în domeniul apărării. Partidul Liberal Democrat japonez, aflat acum la guvernare, a promis, de asemenea, că va dubla bugetul militar la aproximativ 68 de miliarde de dolari în următorii cinci ani. În același timp, războiul din Ucraina a avut un impact asupra opiniilor cetățenilor japonezi cu privire la programele de înarmare. Un sondaj publicat în această lună de către televiziunea de stat NHK arată că 55% dintre respondenți susțin alocarea de fonduri suplimentare în domeniul apărării, în timp ce 29% s-au opus ferm ideii.
Oficialii japonezi vorbesc despre achiziționarea mai multor rachete cu rază lungă de acțiune, produse de companii precum Lockheed Martin sau Kongsberg, care pot lovi de la mare distanță ținte nave sau ținte terestre din China sau Coreea de Nord. Premierul Fumio Kishida va dezvălui planul de dezvoltare militară în luna decembrie, alături de o strategie de securitate revizuită.
Japonia a clasificat China în 2019 drept principalul său adversar, argumentând că încălcarea normelor internaționale, presiunile asupra Taiwanului și modernizarea militară rapidă reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Această “anxietate” a guvernului japonez s-a intensificat de la războiul lansat de Rusia în Ucraina.