Pe 2 decembrie 2025, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a publicat un comunicat cutremurător: procurorii au trimis în judecată — în stare de libertate — un grup de inculpați acuzați de un furt de proporţii, printr-o schemă clară de subevaluare și revânzare mascată a terenurilor publice. 
Cel mai grav caz semnalat — la societatea Parc Industrial Sibiu S.A. — confirmă exact scenariul pe care l-am tot semnalat: „ingineri financiari” deveniți „milionari peste noapte”, speculând bani publici și slăbiciunea sistemului de control. 
Conform rechizitoriului, inculpatul principal — Eugen Iordănescu — a “stabilit cu intenţie” valori mult diminuate pentru terenuri ce aparţineau Parc Industrial Sibiu, societate la care statul (prin autoritatea locală a comunei Şelimbăr, jud. Sibiu) avea o cotă minoritară. 
De pildă: un teren de 9.380 mp a fost vândut cu doar 23.775 lei — iar a doua zi revândut pentru 1,84 milioane lei. Ulterior, același pachet ajunge să fie vândut cu 550.000 euro. Doar din această tranzacţie se ridică câștigul ilicit la sute de mii de euro. 
Alte loturi — cu suprafeţe între 2.600 mp și 60.748 mp — s-au vândut în mod repetat la preţuri derizorii, pentru ca apoi să fie revândute la valoarea de piaţă reală. Diferenţele au fost însumate, rezultând un profit necuvenit de aproximativ 20.692.988,58 lei pentru cei implicaţi. 
Practic — în loc să protejeze bunul public, unii „manageri” l-au transformat în canal de spălare a averilor.
Ce înseamnă asta pentru România:
1. Terenurile privatizate sub preţ real înseamnă venit pierdut pentru comunităţi — bani care s-ar fi putut folosi la școli, infrastructură, spitale.
2. Schema a fost de o fineţe birocratică feroce — preţuri subevaluate, tranzacţii fictive, revânzări succesive, firme paravan, părți sociale mutate la terți — totul pentru a ascunde urmele.
3. Investitorii onești nu pot concura cu cei care cumpără ieftin de la stat și revând scump — ceea ce ucide piața corectă și promovează corupţia sistemică.
4. Când asemenea jaful se perpetuează, populația pierde credibilitatea în stat, în justiţie, în autorităţi locale — principiile bunei guvernări sunt călcate în picioare.
5. Terenuri ce aparţin comunităţii sunt transformate în avere privată, de multe ori în beneficiul aceloraşi familii sau grupuri — fenomen care lasă generaţiile viitoare fără resurse strategice.
Unii — ca Eugen Iordănescu — pretind titluri de manageri oneşti, administratori de parc industrial, „specialişti” în privatizări ori reorganizări. Alţii — notari, administratori de firme paravan, complici la „mărturie mincinoasă” ori la transmiterea fictivă a părților sociale. În realitate, sunt jalfatori mascaţi în funcţii de conducere, care accesează resurse publice și le transformă în avere personală. 
Nu e merit, e furt — un furt calculat, sistematic și la scară mare.
Societatea trebuie să ceară ca acești nemernici să fie trași la răspundere p — nu doar pioni, ci şi beneficiarii finali, firmele-fantomă, notarii, complicii. Reevaluarea tuturor terenurilor vândute în ultimele două decenii — multe ar putea fi subevaluate, prin schema descrisă.
Transparență totală la privatizări și vânzări de bunuri publice: preţ real, expertize independente, licitaţii publice, audit civic.
Să cerem justiţie fără indulgenţă — condamnări dure, confiscări, recuperarea prejudiciilor.
Schema scoasă la iveală de DNA — aceea de „vânzare la nimic – revânzare la maxim”, nu e un caz izolat, ci dovedește că ţara noastră continuă să fie jefuită, „bucată cu bucată”.
Aceşti aşa-zişi „ingineri financiari” sunt — în realitate — artizanii spălării banului public prin hârtii, tranzacţii fictive și un sistem corupt care avantajează grupuri închise.
Este momentul ca România să spună “stop”— și să recupereze ce a pierdut.