Decizia de a introduce pedeapsa cu moartea ( spânzurare) în Israel nu este doar o schimbare legislativă. Este o ruptură.
O ruptură între principiile declarate ale unui stat democratic și realitatea unui sistem juridic care, în practică, nu funcționează egal pentru toți.
Legea adoptată în martie 2026 vizează persoane condamnate pentru atacuri letale încadrate ca „terorism”.
Pe hârtie, formularea este generală. În realitate însă, aplicarea ei este legată de un element esențial: instanțele militare din Cisiordania, unde sunt judecați în principal palestinieni.
În paralel, cetățenii israelieni sunt judecați în sistem civil unde standardele, procedurile și garanțiile sunt diferite.
Aceeași faptă poate ajunge să fie tratată diferit, în funcție de sistemul în care ești judecat.
DE CE NU ESTE O LEGE ECHILIBRATĂ
Problema nu este doar pedeapsa în sine. Problema este cadrul în care ea este aplicată.
Două sisteme juridice, două seturi de reguli și două niveluri de protecție juridică care creează o asimetrie majoră.
Pentru că:
• instanțele militare au proceduri mai restrictive
• accesul la apărare și apel este mai limitat
• rata condamnărilor este semnificativ mai mare
În aceste condiții, introducerea pedepsei capitale ridică o întrebare gravă:
poate exista o sancțiune ireversibilă într-un sistem care nu oferă garanții egale?
Legea prevede aplicarea pedepsei într-un interval rapid.
Asta înseamnă:
• timp redus pentru apel
• spațiu limitat pentru revizuiri
• risc crescut de erori judiciare
Iar istoria globală este clară.
Orice sistem juridic, indiferent cât de avansat, a produs erori, iar în cazul pedepsei cu moartea, erorile nu pot fi corectate.
Organizații precum Human Rights Watch, Amnesty International și instituții europene au reacționat rapid.
Criticile lor sunt concrete:
• posibilă încălcare a dreptului internațional
• caracter discriminatoriu al aplicării
• risc de escaladare a tensiunilor
Nu este vorba doar despre o dezbatere ideologică.
Este un semnal clar că această lege depășește granițele unei politici interne obișnuite.
Guvernul israelian invocă securitatea.
Și este, fără îndoială, un argument real într-un context de conflict.
Dar există o linie fină între protejarea cetățenilor și transformarea justiției într-un instrument de descurajare prin forță extremă.
Când această linie este depășită, statul nu mai întărește justiția — o redefinește.
Această lege nu este doar despre pedeapsa cu moartea.
Este despre cine este judecat, unde este judecat și în ce condiții este condamnat.
Israelul rămâne un stat cu dreptul legitim de a se apăra. Dar modul în care alege să o facă contează.
Pentru că o lege care:
• nu se aplică în mod egal
• funcționează în sisteme juridice diferite
• și introduce o sancțiune ireversibilă, nu mai este doar o măsură de securitate.
Este o schimbare profundă a echilibrului dintre putere și justiție.
Iar atunci când justiția devine selectivă, ea încetează să mai fie justiție.