Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Jurnal de fost primar ( II ) – Mi-am dat demisia, dar vin io înapoi ( Pamflet )

Și m-am trezit io așa de luni dimineața cu chef de viață și de făcut multe, și m-am dus direct la Primăria Brașov imediat după ora opt dimineața, în birou la secretariat, m-am pus pe scaun și am cerut o cafea mare și neagră cum îmi place mie. După care am zis ,, Cine mă ajută și pe mine cu o problemă”. Vroiam să văd care sare să mă servească, că am fost om cu ei, ia să vedem noi cine ne mai iubește prin primărie. Și zic io, i-a scrie acolo pe calculator ce îți zic io, că aș scrie io dar mi-am uitat ochelarii acasă. Sanchi, vroiam să fac un pic de spectacol, că de aia mă iubește lumea pe mine, că am cinstit masa și sunt mare boier, om greu de uitat. Și zic io, ia scrie tu acolo, subsemnatul, așa și așa, domiciliat, prin prezența demisionez din funcția de consilier local…Pfoai, dacă le vedeai fețele căzute pe jos te îngrozeai. Și lacrimile pe la colțul ochilor! Ăștia chiar mă iubesc și mă stimează, că am știut eu ce le trebuie, am fost om cu ei, și ei m-au înjunghiat pe la spate, acum se duc la Coliban și îi toarnă la ureche. Na băăăă, mi-am dat demisia,`tu-vă muma-n cwr, ca să nu mă mai mușcați voi pe mine de cwr că fac și dreg, că vă respir io aerul și n-aveți loc de mine. I-a d-aici că n-ai servici! „ Aoleu, dar cum așa domnu primar, ăsta domnu Scripcaru, ne părăsiți, cui ne lăsați?”. Băi, gata, ajunge. Așa vreau io. Nu partidul! Că m-a tot sunat unul și altul că să fac cumva și să mă dau la fund, că sunt probleme mari cu mine. Ce probleme mari să fac eu și cui? Când eu vreau să îmi dau demisia, îmi dau demisia și gata. Poate să vină mama lui mama, pentru care am respect mare și deosebit că e neam cu mine, și tot îmi dau demisia. Uite așa de chichi și de gheața din paharele de whiski. Na, e bine? Ne-am lămurit că mie pe lumea asta îmi e frică doar de Dumnezeu, și fac așa cum vreau eu că am înțelegere cu el. Și când vreau să fluier, fluier că așa e vorba cântecului.

După care l-am sunat pe Chiricheș și i-am dat comandă urgentă de covrigi din ăia cu sare și sana, repede, că mă ia stomacul și jar mâncați toți. S-a înțeles! Hai sictir cu Coliban și primăria voastră că eu merg netulburat înainte cu Fliundra și cu fetele la Ghimbav, ne-am regrupat acolo și facem treabă bună cu fonduri europene, nu știți voi din ăstea. Săracilor cu duhul care sunteți și slabi la caracter!

Și vine Chiricheș, tremura săracul, acum io nu știu de ce tremura, de frig sau de dimineață, și în timp ce mestecam din covrigii ăia meseriași ai lui, l-am luat prin surprindere și i-am zis așa ,, buni covrigi, domnu consilier local”. Asta a sticlit ochii ăia ai lui de pește bibelou de pus pe televizor la mine, i-a dat o lacrimă, și a început să tremure mai tare. „ Gata, mi-am dat demisia, te las pe tine în locul meu” zic io. Chiricheș a suspinat ca un copil nevinovat prin somn, m-a prins de mână și mi-a pupat-o. „Săru-mâna șefu`, mare om ești, m-ai făcut om din nou, mulțumesc că te-ai gândit la mine”.

Și după aia l-am luat cu mine și m-am dus la Sebi în birou, și i-am zis ,, Bă, ia-l pe ăsta pe lângă tine, că io te las aici singur, în tine îmi e speranța, că mi-am dat demisia, hai pa, am plecat, vedeți ce faceți pe aici”. S-a pus Sebi ușor pe scaun, n-a luat-o ușor vestea asta, i se aburiseră ochelarii. „ Ai auzit mă, domnu vice Sebi, mi-am dat demisia, am plecat, ți-l las pe Chiricheș în locul meu”. Și mă uitam la Sebi, stătea mai cocoșat după biroul ăla ca de obicei, iar Chiricheș stătea la ușă ca milogul cu punga de covrigi la piept, și molfăia inept din covrig. Ce copil cuminte! Am plecat de acolo, că mă bagă în depresie ăștia, ei nu știe cum se joacă tare, n-au plămâni, ce să le faci, pui de gostat, din ăia, ,, Frații Petreuș” de erau pe vremea mea la alimentara. Ăștia n-au trăit greu, nu știe ce e aia să mergi cu pantofii rupți în talpă toată iarna.

Și cum mă gândeam io să dau o fugă până la Ghimbav, să văd cum stau treburile, să le iau pulsul și să mai facem una-alta, hop, mă sună omul meu de la…., mă rog, mă sună omul meu și zice la telefon că vezi domnu Scripcaru că bagă ăștia nasoale de tine la presă, acum că ți-ai dat demisia, că le spune unii că ai spalat bani cu Maurer și cu Kașper pe la Galați, să ai bani de campanie electorală, și că ai trecut nu știu când granița în Transnistria cu valize de bani. Cine, io? Io n-am fost în viața mea la Transnistria, nici nu știu unde e aia. Ce bani am spălat io? Cu nu știu cine Nelu Enache am spălat eu bani. Care Enache e capul la clanul Ogică, și care mi-a dat mie bani de candidatură la primărie. Stai așa că n-am înțeles nimica! După care a zis că gata, se pun presiuni pe Doruleț de a fost șef la RIAL ca să dea pe goarnă, că au venit useriști pe trotinete și scurmă prin arhivă pe la RIAL ca să mă prindă și să-mi pună pielea în băț pe la DIICOT și pe la DNA. Du-te bă nene, că io nu știu nimic de ăstea. Că la RIAL se ocupa Oprică, ce treabă am io? Au luat-o ăștia razna, dușmanii mei, pe care i-am tolerat în orașul meu să facă niște bani, să nu rămână muritori de foame, și acuma mă mușcă de cwr și mă duc la procese și la plângeri penale. Hai, bă, te știu om serios, ce să apară în presă de mine? Ăstea sunt baliverne. Și a mai zis omul ăla că a ieșit iureș mare, a intrat mascații pe la firme care au legături cu mine. Ce legături măi omule, io n-am avut firmă în viața mea, eu am fost primar pe cartea de muncă, am făcut Brașov oraș european. Pfoai, i-ar m-a luat stomacul, trebuie să mănânc un covrig că numai tâmpenii mi se întâmplă și numai tâmpiți mă sună. Că au intrat DIICOT-ul pe fileiră cu PUZ-urile și PUG-urile nerespectate de către dezvoltatorii imobiliari. Și eu ce să fac, să mă duc să le dau blocurile jos cu barosul? Să se ocupe Aldea de la Poliția Locală că ăla e cu disciplina în construcții. Și la urmă auzi ce mă întreabă, cică dacă e adevărat ce zic ăștia de mine. Păi tu pe mine mă întrebi, bă, păi tu trebuie să ști tot, că voi sunteți ăia cu ochiul și timpanul. Prostule! Tu mă întrebi pe mine dacă e adevărat? Hai marș, că nu știi nici cum te cheamă.

În fine, am închis. Păi cine cred ăștia că sunt eu? Păi eu sunt om cu frica lui Dumnezeu, cum să fac io spălare de bani la Galați cu clanuri interlope. Nu mă dovedesc pe mine dușmanii, că eu sunt curat ca lacrima, un leu n-am băgat în buzunare din Primărie, o sentință cu condamnare n-am și eu definitivă, numai minciuni, baliverne și oameni răi și cu suflet negru am dușmani. Când eram primar toți mă respecta, acuma mă vor ascuns pe la beciuri și plimbat cu cătușe, să stea să mă scuipe că am făcut bine la toată lumea. Mi-am dat io demisia, dar vin io înapoi ca la Evanghelie, cu mărire vin înapoi să-i judec pe toți. Vedeți voi, muritorilor de foame, că unu sunt io. Și n-o să am milă de nimeni, să vă văd în chinuri cum răbdați de foame și vă târâți în sărăcie, că aia meritați.

Nu mă mai duc la nici un Fliundra, mă duc la prietenul meu la separeu să mănânc o ciorbă netulburat și după aia mai văd io. Ia mă, băgați în presă, să fie circul mare, să stau și eu să râd, să văd cum vă dați cu părerea.

Jorhe de Buruienesco

* ATENȚIE ! Acest text este un pamflet și/sau ficțiune și va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale este pur întâmplătoare.

** PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative.

*** SATIRA este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparență absurdă. 

**** FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

Sursă foto – Facebook

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.