Enigma lui Coliban. De ce vrea edilul să achiziționeze cu bani de la bugetul local imobile ale Fabricii de Zahăr Bod?

Și pentru asta a convocat ședință de îndată a Consiliului Local Brașov. Pentru astăzi. Și achiziția este singura chestiune de pe ordinea de zi.

Avem două întrebări. Prima – de ce trebuia convocată ședință de îndată pentru această achiziție? A doua. De ce are nevoie administrația brașoveană de achiziția imobilelor aparținând uzinei de zahăr Bod.

Mister!

Dacă la prima întrebare putem răspunde că, așa cum ne-am obișnuit, Coliban are momente și idei când reacționează impulsiv, la a doua întrebare, până în momentul de față, răspunsul este o enigmă. Enigmă ce ne lasă să speculăm pentru a înțelege resorturile ce stau la baza acestor reacții.

Pentru cei care-și amintesc, pe la începutul lui martie 2021, Coliban a făcut o nefăcută și a încercat să bage adânc mâna în buzunarul guvernului. Pentru Pasajul Fartec și pentru platforma industrială C.E.T. ( link – https://bit.ly/3oLkvlg ). Visa pe atunci că va aduce un investitor care va crea locuri de muncă la o viitoare fabrică de acumulatori. Așa cum se vedeau lucrurile atunci, părea o investiție bună, cităm „ E linie de cale ferată, instalație de energie electrică ,, de forță”, canalizare, drum de acces pentru utilaje grele. Din start o economie substanțială la proiect.”.

Și proiectul a rămas acolo unde l-am lăsat, adică în laptop-ul lui Allen Coliban.

Și acum a apărut oportunitatea cu fabrica de zahăr.

La fel ca și instalațiile de la CET Brașov, și Fabrica de Zahăr Bod este scoasă la mezat de către lichidatorii judiciari. La fel ca și platforma CET Brașov, Fabrica de Zahăr Bod are linie de cale ferată, instalație de energie electrică de forță, canalizare industrială, drumuri de acces pentru utilaje grele.

Doar că acum ne-am făcut upgrade, și având în considerare administrația Coliban, cam înțelegem încotro bate vântul haștagist. Că naivi am mai fost de ne-a plimbat domn primar cu zăhărelul, până am văzut ce dezastre administrative și combinații e în stare să facă.

Așadar, să speculăm un pic.

Se pare că pe lista scurtă de apeluri a lui Allen Coliban se găsesc unul sau mai mulți investitori, care vor să facă business la Brașov. Până aici, foarte bine. Condițiile pentru investiții sunt clare acum. E nevoie de o platformă industrială gata dotată cu linie de cale ferată și eventual cu instalație industrială de încărcare-descărcare, instalație de energie electrică industrială, canalizare industrială, drumuri de acces pentru mașini grele i spații de depozitare. Excelent, Brașovul are astfel de platforme. Și dacă achiziționezi un amplasament de genul celui descris mai sus, mai ales dacă se află și în stadiul de lichidare judiciară, scutești o groază de bani de investit.

Ce nu înțelegem e de ce trebuie UAT Brașov, recte Primăria Brașov trebuie să cumpere acest amplasament?

Propunem următorul scenariu. Să presupunem că Primăria lui Coliban devine proprietar de platformă industrială achiziționată de la lichidatorul judiciar. Apoi se asociază cu un investitor care vrea să facă, hai să zicem, o fabrică de baterii pentru vehicule electrice. Primăria vine cu amplasamentul, investitorul cu tehnologia. Apoi investitorul strâmbă un pic din nas și spune că mai trebuie o zugrăveală, un kilometru de asfalt, vreo două-trei clădiri, și primăria sare repede să le facă, ca să nu supărăm investitorul. La prețuri supraevaluate. Să dreneze niște bani publici prin buzunare de „ antreprenori”. Și scenariul se finalizează cam așa. Primăria Brașov a scos din buzunar o groază de bani achiziționând și îmbunătățind amplasamentul respectiv, și investitorul a venit fluierând și cu mâinile în buzunar când masa este gata pusă și mâncarea servită. Accesând fonduri bugetare. Astfel, investitorul face minimum de efort investițional, maximizând profitul. Adică, Primăria Brașov va băga 80, poate 100 la sută din bani și se alege cu profit mic, diminuat din pix de către investitor, sau chiar cu datorii, iar investitorul prin câteva inginerii financiare, are și profit, și acces la bugetul primăriei, fără să fi scos un leu din buzunar. Curate aspirații europene pe drumul către marea finanță mondială!

Concluzie. A trecut vremea „unghiilor negre” care furau la licitații trucate de pixuri, hârtie, becuri și asfalt. Acum e vremea gulerelor albe care fac afaceri direct cu banii comunitățiilor. Care vorbesc romgleză și îți explică cum funcționează treaba cu bursele, cu criptomonedele și cu tehnologia, și cum să faci profit pe banii și riscul altora.

Oare îi va duce cu „ zăhărelul” Allen Coliban pe consilerii locali?

Dan VÂJU