Vreau să stabilesc de la început că dacă cineva ar fi propus municipiului Brașov construirea prin forțe proprii a unui patinoar și apoi cedarea acestuia către municipalitate, iar colegii mei consilieri locali ar fi votat împotriva acestui proiect, aș fi fost probabil în barca susținătorilor lui Allen Coliban. În plus, dacă acest „patinoar gratis” mai era realizat și de către o fundație patronată de Ion Țiriac, un cetățean de onoare al Brașovului, cu notorietate, fost tenismen pentru care a cântat imnul național de zeci, poate chiar sute de ori, efortul ar fi fost extrem de pozitiv pentru imaginea orașului.

Doar că adevărul nu este acesta, iar „patinoarul gratis” propus de Allen Coliban și echipa sa ar fi fost o construcție care ar fi rămas la Fundația Țiriac și care, atunci când s-ar fi tras linia de la final ar fi putut reprezenta o afacere extrem de scumpă pentru municipalitate.

Voi încerca în rândurile următoare să explic care au fost motivele pentru care consilierii locali PSD au respins acest proiect, în urma unei analize pe care am făcut-o împreună. Ce nu voi face în acest articol este să comentez circul politic pe care l-a stârnit acest subiect și vă rog, chiar dacă aveți alte preferințe politice, să aveți răbdare și să urmăriți doar argumentele pe care acest articol încearcă să le ofere și să judecați la urmă.

Prima minciună: consilierii nu vor un patinoar!

Această afirmație nu a fost niciodată adevărată, consilierii locali PSD își doresc acest lucru, toți brașovenii își doresc acest lucru. Însă deciziile din Consiliul local trebuie luate în deplină cunoștință de cauză și cu estimarea impactului bugetar și legal.

Ținerea la secret a aspectelor legate de locația acestui patinoar forța consilierii locali să ia o decizie în completă necunoștință de cauză.

Proiectul de contract nu era unul de donație, ci promisiune de comodat

Încă de la început, a ieșit în evidență titlul contractului. Acesta nu era unul de donație, fundația Țiriac nu urma să construiască un patinoar pe care l-ar fi donat municipalității, ci unul pe care l-ar fi dat în folosința municipalității pe o perioadă de 49 de ani. „A da” și „a da spre folosință”, sunt două expresii care nu înseamnă același lucru.

Trebuie făcută clar distincția între cei doi termeni, pentru că am observat că susținătorii lui Allen Coliban au dus discuția într-o zonă gri. Brașovul nu primea nimic gratis, Brașovul primea dreptul de folosință al unui bun, care, așa cum veți citi în continuare, putea fi chiar mai scump decât construirea prin forțe proprii a unui patinoar nou.

Împrumutul de folosință sau comodatul este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosință temporară și gratuită unei alte persoane, numită comodatar, un lucru determinat cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa (art. 2146 C. civ.).

Așadar este clar, nu dădea nimeni nimic gratis.

Municipiul Brașov avea foarte multe obligații, unele care nu puteau fi îndeplinite, altele care costau.

Încă din partea introductivă a documentului, în preambul, punctul G stipulează de fapt esențialul contractului: municipiul Brașov să își asume pe deplin răspunderea privind operarea, finanțarea, întreținerea, reparația și mentenanța patinoarului, obiectiv care nu va fi niciodată al său.

Municipalitatea sau vreo altă parte nu ar fi avut dreptul de a interveni în procesul de construire al bazei sportive, în schimb, avea obligația de a o recepționa în orice condiție

47253_Anexa_240417_090954

Fără a se face vreo referire la respectarea legislației în vigoare privind autorizarea construcțiilor cu acest profil, fără a se face referire la respectarea normelor pe care trebuie să le respecte un patinoar, fundația Țiriac cenzura dreptul municipalității de a interveni în aspectele legate de dezvoltarea și construcția bazei sportive, acesta fiind apanajul exclusiv al fundației. Municipalitatea nu era în măsură să refuze primirea în folosință a bazei sportive, chiar dacă aceasta nu ar fi fost corespunzătoare pentru desfășurarea activității (art. 1.3.2. din contract).

Atât fundația Țiriac, cât și primarul Coliban, au discutat cu consilierii de pe poziții de forță, acest lucru fiind observat și în ultimele ședințe, atât cea a comisiei juridice cât și cea de plen a Consiliului local, unde casa de avocatură care reprezenta fundația nici nu a vrut să deschidă discuția despre negocierea sau modificarea vreunor clauze din propunerea de contract.

Municipalitatea trebuia să facă drumurile necesare accesului la viitorul patinoar, inclusiv exproprierile necesare și să asigure accesul la utilități. Unde ?

Fără a se cunoaște locația viitorului patinoar, refuzată sistematic a fi divulgată atât de către fundație cât și de către primarul Brașovului, era imposibil de calculat costul unor operațiuni de amenajare a unor drumuri de acces, dar și dacă aceste drumuri puteau fi amenajate efectiv.

Costul și durata unor operațiuni de expropriere nu putea fi nici acesta cuantificat (art. 1.3.3. alin. ii din contract), fără cunoașterea locației. Să nu mai vorbim despre legalitatea unor eventuale exproprieri, care nu ar fi putut fi făcute pentru un obiectiv privat.

Mai mult, accesul la utilități trebuia realizat de către municipalitate. Din nou, dacă nu se cunoștea amplasamentul viitorului patinoar, costurile branșamentelor la utilități într-o zonă mărginașă ar fi fost unul extrem de ridicat pentru oraș, chiar mai ridicat decât cel ocazionat de construirea patinoarului.

Degeaba primești un patinoar gratis, dacă drumurile și utilitățile costă zeci de milioane de euro, se putea ajunge chiar într-o situație ridicolă în care legarea la utilități, costurile de expropriere și cele cu dezvoltarea drumurilor de acces să fie și de zece ori mai mari decât costul edificării construcției.

Echipa de consilieri locali s-au oferit să semneze un acord de nedivulgare a locației viitorului patinoar, pentru a putea afla locația și a formula o opinie avizată legată de oportunitatea acestui obiectiv, însă s-au lovit din nou de refuzul primarului Coliban și al echipei Fundației Țiriac.

Consilierii locali sunt aleșii care trebuie să judece și să voteze oportunitatea desfășurării unor proiecte. Ori, dacă primarul ține toate aspectele relevante la secret, actul deliberativ nu se poate desfășura în mod corect.

Scutirile de impozite și taxe locale pe care Primăria era obligată să le acorde însemnau aproape 90% din valoarea investiției

Fundația Țiriac cerea scutirea de la plata taxelor și impozitelor la bugetul local pe perioada valabilității contractului de comodat, adică 49 de ani de la data recepției. Fiind un spațiu nerezidențial, cota de impozit anual care se aplică asupra valorii impozabile este de 1,8%.

1,8% x 49 = 88,2%.

Astfel, să presupunem de dragul exemplului un cost estimat al viitorului patinoar de 1000 euro, acest lucru ar fi însemnat încă 882 euro din partea Primăriei Brașov, sume reprezentând impozit pe clădiri la care ar fi trebuit să renunțe pe perioada operării acestui obiectiv. La aceste sume s-ar adăuga și impozitul pe teren, dar, neștiind suprafața terenului, nu putem estima impozitul anual.

Deci, fundația Țiriac oferea un patinoar, Primăria plătea 88,2% din valoarea sa în 49 de ani ca scutire de la plata impozitelor și după 49 de ani trebuia să returneze patinoarul în situația în care l-a recepționat. Doar că valoarea imobiliară a terenului pe care acest patinoar s-ar fi aflat ar fi fost alta, cu drumuri de acces și utilități făcute pe banii orașului. Nu prea sună în regula, corect ?

Primăria putea fi evacuată cu preaviz de 6 luni

Această clauză este prezentă în contract, fundația putea să anuleze unilateral contractul de comodat cu un preaviz de 6 luni. Ce se întâmpla cu toți banii cheltuiți pe drumuri, exproprieri și branșamente, nu se specifică, probabil ar fi fost bani aruncați.

Concluzia, sau ce nu am reușit să pricep – notă personală

N-am reușit să înțeleg modul în care fundația Țiriac a pus problema.

Dacă se dorea oferirea unui patinoar către municipalitate, de ce a fost aleasă construirea sa pe o organizație non profit și nu direct de către municipalitate?
Pot înțelege că, dacă se construiește de către un privat și nu de către o instituție, totul funcționează mai ușor din cauza lipsei birocrației. Dar și atunci, de ce nu se putea construi acest patinoar de către fundația Țiriac și ulterior donarea lui către municipalitate ?

Sunt de părere că dacă vrei să faci un bine, îl faci și gata, uiți de el. Identifici lucrurile de care are nevoie o comunitate, le faci, apoi le oferi gratis, adică de tot. Apoi lași comunitatea să le gestioneze, fără alte clauze atașate întinse pe 49 de ani, fără a fi în măsură oricând să iei binele făcut înapoi, dacă nu te mulțumește cum este gestionat de brașoveni. Asta înseamnă filantropie! Până la urmă, așa a făcut și Apollonia Hirscher cu Casa Negustorilor.

Restul este doar negustorie!

Opinie de Sorin Bâscă