Într-un peisaj politic românesc tot mai fracturat, candidatura lui Călin Georgescu pare să fi devenit punctul de întâlnire al unei structuri de influență vechi, dar niciodată dispărute: rețeaua rezerviștilor din serviciile de informații și armată, mulți dintre ei provenind din fosta Securitate. Potrivit istoricului Marius Oprea, această mobilizare nu este întâmplătoare, ci semnalează o tentativă de preluare directă a puterii de către acești actori care, până acum, au operat mai degrabă din umbră.
O Organizație Paramilitară de Propagandă?
Conform analizei lui Oprea, sprijinul pentru Georgescu vine, în mare parte, din rândurile ofițerilor în rezervă ai serviciilor secrete și ai MApN. Aceștia, formați în epoca național-comunistă, regăsesc în discursul lui Georgescu teme care le sunt familiare: naționalism exacerbat, suveranism economic, opoziție față de UE și NATO. Departe de a fi doar o mișcare electorală obișnuită, această coagulare de forțe pare să fi dus la crearea unei adevărate structuri de propagandă, organizată aproape militar.
Marius Oprea, istoric: “S-a pedalat pe neolegionarism într-un mod fals. Asta a fost o țintă falsă aruncată pe piața spre dezinformare chiar de către servicii, pentru a abate atenția de la pericolul real reprezentat de militarii educați în spirit național-comunist, care deși sunt în rezerva și retragere încearcă acum să pună mâna pe putere. În avangarda acestei armate fiind structurile din fosta Securitate“
Mai mult decât atât, istoricul sugerează că această rețea nu este doar un efect al campaniei lui Georgescu, ci și o posibilă cauză a apariției sale în prim-plan. Deși nu există dovezi clare că acesta ar fi fost parte din fosta Securitate, atât limbajul său verbal, cât și cel corporal trădează, în opinia lui Oprea, un profil familiar: acela al unui fost ofițer de informații.
O Luptă Internă în Serviciile Secrete?
În timp ce rețelele rezerviștilor din vechile structuri de forță se aliniază în spatele lui Georgescu, în interiorul serviciilor active pare să se ducă o luptă între două tabere: una loială vechii gărzi, crescută în mentalitatea securist-comunistă, și alta cu viziuni mai moderne, apropiate de valorile euro-atlantice. Din păcate, spune Oprea, această a doua tabără este în minoritate și, în mare parte, lipsită de reacție.
Marius Oprea, istoric: „Vechii securiști au decis să preia ei însiși, în mod direct, puterea. Pentru că Georgescu e omul lor! Structurile militarilor în rezervă și retragere, majoritatea maturizați în anii național-comunismului, i s-au alăturat lui Călin Georgescu. Putem vorbi de armata lui Georgescu”
O altă problemă majoră este continuitatea rețelelor de influență în interiorul statului. Mulți dintre cei care astăzi sunt în funcții-cheie în servicii au legături de familie cu foștii ofițeri ai Securității, iar acest lucru ar explica de ce reacțiile la ascensiunea lui Georgescu sunt atât de slabe. De fapt, se poate spune că rețeaua fostei Securități nu doar că supraviețuiește, ci încearcă acum să revină direct la butoane.
O Amenințare cu Susținere Externă?
Nu este de mirare că această dinamică internă este atent urmărită și din afara țării. Potrivit lui Oprea, Rusia nu este singurul actor care ar putea profita de ascensiunea lui Georgescu. Dacă inițial s-a speculat că acesta beneficiază de sprijinul Moscovei, ultimele evoluții sugerează că și China ar putea avea un interes strategic în destabilizarea României printr-un asemenea personaj. Armatele de troli reactivate brusc în perioada pre-electorală și propagarea masivă a mesajelor naționaliste și anti-occidentale nu sunt o coincidență.
Ce Urmează?
Deși scenariul pare sumbru, istoricul nu crede că Georgescu ar putea rezista prea mult timp la putere, chiar dacă ar câștiga alegerile. Lipsit de o majoritate parlamentară și incapabil să-și îndeplinească promisiunile populiste, el riscă să devină rapid victima propriului cult al personalității. Totuși, fenomenul pe care îl reprezintă rămâne un avertisment serios: vechile structuri de influență nu doar că nu au dispărut, dar sunt gata să-și revendice locul pierdut.
Așadar, asistăm la o restaurație a fostei Securități sau doar la ultimul său foc de artificii? Poate că răspunsul stă într-o întrebare mai simplă: avem de-a face cu un scenariu bine pus la punct sau doar cu nostalgia unei lumi care refuză să dispară?
Sursa foto: Marius Oprea, istoric
