Preşedintele Nicușor Dan a anunţat miercuri că, în cadrul strategiei naţionale de apărare prezentate în Parlament, este prevăzută înfiinţarea unei unităţi speciale a SRI care să se ocupe exclusiv de “colectarea de informaţii despre fenomenul corupţiei”. 
Potrivit declaraţiilor, această nouă secţie va avea o singură misiune clară — să monitorizeze cazurile de corupţie gravă, fără ca SRI să intre direct în partea de urmărire penală sau judiciară, atribuţia rămânând, oficial, la instituțiile abilitate. 
Preşedintele a justificat decizia prin includerea explicită a corupţiei ca vulnerabilitate structurală a statului, în Strategia Naţională de Apărare, argumentând că un spate informaţional puternic ar putea preveni scandaluri majore şi distrugerea instituţiilor statului. 
Anunţul survine într-un context marcat de critici anterioare la adresa SRI, privind implicarea sa în cercetare penală şi judecată — implicări despre care însăşi conducerea recunoaşte că au fost “greşeli”. 
Reacţiile în spaţiul public sunt amestecate: unii salută hotărârea ca un semnal serios de luptă împotriva corupţiei, alţii exprimă scepticism — avertizând că securitatea şi transparența nu sunt compatibile dacă un serviciu secret capătă puteri sporite într-un domeniu sensibil.
Implementarea unei secţii anticorupţie în SRI — un serviciu de informaţii — ridică probleme serioase pentru democraţie și statul de drept:
• Istoricul serviciului arată că instituţii de tip „informaţii” nu sunt potrivite pentru gestionarea dosarelor penale sau de corupţie, din cauza riscului de abuz, vulnerabilitate la influenţe politice și lipsă de transparență. 
• Chiar dacă se spune că SRI „doar va culege informaţii”, graniţele între informare, supraveghere, control intern şi implicare pot deveni vagi — creând un precedent periculos: monitorizarea politică sub pretext anticorupţie.
• Într-o societate democratică, lupta anticorupţie trebuie să fie condusă de instituţii independente, transparente şi supuse controlului justiţiei — nu de servicii secrete, cu puteri discreţionare, rapoarte opace şi posibil acces la informaţii sensibile despre viaţa personală a cetăţenilor
• Mai mult, decizia subminează principiul separării puterilor în stat: serviciile de informaţii nu ar trebui să aibă rol de stat în stat — pentru că asta slăbeşte controlul democratic, capătă putere discreţionară şi creează risc autoritar.
În concluzie, “unitatea anticorupţie SRI” poate părea laudabilă la suprafaţă — dar în realitate reprezintă un risc: concentrează puterea, reduce transparenţa și pot submina statul de drept. Dacă România are cu adevărat nevoie de o luptă credibilă, sustenabilă împotriva corupţiei, soluţia nu este extinderea rolului serviciilor secrete — ci întărirea instituţiilor de justiţie, transparenţă, audit, responsabilitate şi independenţă reală.
