Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

La televizor sunt pensionari fericiți

La televizor sunt pensionari fericiți. În reclamele de la televizor sunt pensionari fericiți. Pentru că dau mai puțin pe rețeta lunară pentru boli cronice și diferența o pun deoparte pentru nepoți. La televizor sunt pensionari fericiți care fac sport pentru că-i ajută nu-știu-ce cremă de dureri de genunchi. Și de șale. La televizor sunt pensionari fericiți care vorbesc romgleză, au un drive bun și o energie faină. Bănuiesc că au dinții lipiți cu Corega de gingie. Sau cu Fixodent, care te ajută să muști din măr ca un adolescent. Televizorul ne spune că sunt pensionari fericiți.

Ies pe stradă. Mă duc la farmacie. Am aflat de la televizor că acolo e izvorul fericirii. Vreau să întâlnesc pensionari fericiți.

Sunt convins că în România există pensionari fericiți. Fericiți că după o viață de muncă au ieșit la pensie cu niște pensii bune. Știu sigur că în România sunt niște pensionari fericiți care când vine poștașul cu pensia, îl invită să ia loc, și numără împreună banii cu mașina de numărat bani. Sau mai simplu. Intră pensia direct pe card de fac frisoane bancomatele. Pentru că sunt pensionari fericiți care au pensia lunară cât câștigă un salariat angajat pe salariul minim pe economie într-un an. Sau doi.

Pensionarul fericit de obicei a fost cineva care a fost angajat la stat. În sistem. Și care conform obiceiului împământenit, n-a făcut una de un leu din economia reală. Și nici nu l-a interesat de economia reală.  Pensionarul fericit n-a transpirat pe grafice tremurând la sfârșitul lunii că nu și-a făcut targetul și poate rămâne șomer. Pensionarul fericit n-a înjurat lunar statul Român în fiecare 25 a lunii când e termenul de plată la bugetul de stat a impozitului pe salarii și TVA, pentru că l-a mâncat în fund să creadă că știe el cum e cu economia reală și s-a dat antreprenor. Pensionarul fericit de obicei a ars-o boem din spatele unui birou mare, care-l separa de nefericire, dotat cu secretară și autoturism de serviciu neapărat cu șofer, a lâncezit dulce acrișor ani lungi trasând directive, conspirând din vârful buzelor ușor, netulburat. De vară.

Pensionarul fericit a lăsat în urmă sistemul, dându-i o ultimă îmbrățișare, și un ultim suspin, și s-a aruncat în brațele tumultoase ale vieții lipsite de obligația unei funcții. Pentru că, nu-i așa, pensionarul fericit nu se duce la farmacie să-și cumpere un zâmbet de viplă oferit de Corega. El are bani de un zâmbet de neuitat din cea mai bună ceramică. Amintiri de neuitat pe bază de implant dentar și ceramică. Și nici crema de dat pe la genunchi nu-l ajută foarte mult, atâta timp cât își permite unul din titan. Sau măcar de infiltrații cu acid hialuronic făcute de un ortoped cu dantura perfectă. Și în caz că e nevoie de o operație mai complicată, pensionarul fericit se duce din țară. Își permite să rezolve hernia pe la Viena sau Istanbul. În condiții de maximă siguranță.

Pensionarul fericit are neapărat câine de rasă  care este îngrijit de un veterinar cu dantura perfectă. Și care mănâncă – animalul – uneori mai bine decât un pensionar jigărit. Sau un angajat ce încasează salariul minim pe economie. Pensionarul fericit este cel care e sigur că îl vor plânge rudele când se va duce să-și întâlnească Creatorul. Pentru că le-a aranjat tuturor rudelor accesul către o pensie fericită, atât timp cât era viu și fericit. Și-a făcut datoria.

Pensionarul fericit nu se uită foarte atent în jur la oameni. Nu vrea să se murdărească de nefericirea lor gri. E atent doar la poențiale surse de pericol. Fericirea nu trebuie tulburată. Ea trebuie întreținută. Pensionarul fericit își crează un soi de realitate paralelă, unde virtual întâlnește doar alți pensionari fericiți. Sau viitori pensionari fericiți. Care împrăștie un vibe  bun. Exact ca la televizor.

Mă bucur când aud vești bune, despre pensionari fericiți. Una dintre vești a venit chiar zilele trecute, când oamenii de la butoane, viitori pensionari fericiți, au dat de veste că se gândesc să refacă sistemul de pensii, astfel încât vârsta de pensionare să fie corelată cu speranța de viață. Eu am înțeles din asta că vor da niște legi pentru ca pensionarii fericiți să fie mai fericiți. Și cu cei nefericiți cum rămâne? Aha, da, am înțeles, e ca în viață, nu e pentru toată lumea. Și vârsta de pensionare va crește, acum că se corelează cu speranța de viață? Am înțeles! Cei nefericiți vor merge la muncă până nu mai e nevoie să încaseze pensia. Cine sunt ei ca să tulbure viața tihnită a pensionarului fericit?

Stau răbdător în fața farmaciei. Sunt curios dacă va apare pensionarul fericit să cumpere o cremă de genunchi sau una de proteză. Vreau să văd relaxarea lui aspirațională. Și zâmbetul perfect. Vreau să-i țin în lesă câinele perfect până iese din farmacie sărind într-un picior de fericire. Vreau să mă virusez cu fericirea lui perfectă.

 

Dan Vâju

www.gazetabrasovului.ro

#gazetabrasovului

 

Sursa foto – internet

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.